"Să mori de dragoste rănită" a fost declarat în anul 2000 şlagărul secolului XX. Puţini ştiu astăzi că acest cântec este compus de Marcel Dragomir. Interpretarea pe care i-a dat-o Angela Similea a făcut ca acest cântec să reziste timpului şi să nu se lase pălmuit de goana cu care se fabrică astăzi hiturile. L-am întrebat recent pe Marcel Dragomir, într-un interviu la radio, care e diferenţa între hit şi şlagăr. Am vrut să aflu acest răspuns de la un făcător de şlagăre pentru că de la el au pornit celebrele "Un albastru infinit", "Fericrea are chipul tău", "Din şevaletul vieţii", "Nufărul alb, "Nu regret nimic", "De ce te uiţi la mine...", "Un roman de iubire", "Să te gândeşti din când în când la mine"... "Sunt două noţiuni identice", mi-a spus compozitorul, doar că"tinerii de azi preferă termenul provenit din limba engleză şi nu pe cel din limba germană", a continuat acesta. Are dreptate, dar ce e mai important a urmat după... E bine că tinerii de azi caută să-şi perfecţioneze engleza dar trăiesc, iubesc, simt româneşte... Înainte de 89 compozitorii preluau marile hituri din muzica mondială pentru a le simţi şi publicul român. Le adaptau cu versuri româneşti! Exemplul cel mai aproape de mine acum e "Puterea dragostei" interpretat de Eva Kiss. Cântecul a fost scris după "Power of love" interpretat de Jennifer Rush. Cântecul provoacă şi azi nostalgia şi dorul oamenilor ... Astăzi, în schimb, compozitorii noului val fac cântece în limba engleză sperândcă vor sparge graniţele ţării mai uşor. Dar câte au rezistat în timp?!... Ozon a pătruns în topurile din-afară însă a cântat româneşte! Au avut o scânteie şi au aprins focul! Ozon s-a destrămat, nu mai e nici hitul. Sunt generaţia momentului şi trăiesc după principiul "trăieşte clipa!". Rămâne ceva după ei?! Înainte de 89 şi puţin după 90, compozitorii îşi alegeau după bunul plac interpreţii care să le cânte creaţiile... Astăzi, între ei şi interpreţi se interpune producătorul... Ecuaţia nu mai convine multor compozitori obişnuiţi să-şi exprime sentimentele, stările, emoţiile, iubirile în cântec. Marcel Dragomir mai are încă sute de creaţii în lucru. Le-ar da vocilor noului val. Le apreciază şi încă mult pe Andra şi Delia Matache, dar ele nu ţin să-şi pună în valoare vocile cu care au fost hărăzite. Preferă banul! Mi-a fulgerat sufletul când compozitorul celebrului "Să mori de dragoste rănită" mi-a explicat în sinceritatea gândurilor: "...muzica a ajuns astăzi o marfă şi din păcate totul se cumpără. Până şi dragostea se plăteşte".L-am întrebat dacă e motivul pentru care muzica generaţiei de azi nu mai are forţa de a rezista în timp aşa cum se întâmplă cu cântecele marilor compozitori marginalizaţi astăzi pe nedrept...Mi-a dat dreptate! Prieteni, vă întreb pe voi, poate uşor retoric, ce sens mai are muzica fără sentimente, fără povestea care se aşază în suflet, fără emoţia fără de care eşti mai sărac?! Pentru cei care găsesc însă un sens îi întreb, în plus, cât îi costă să iubească?!...
Comentarii
Anonim a spus…
Imi era dor de Marcel Dragomir.E ca o parte din copilaria mea pentru ca imi aduc aminte de emisiunea de dedicatii de la 8 dimineata pe care el o transforma in ceva deosebit.Apoi melodiile care au ridicat-o atat de mult pe Angela ... Cat despre generatia de azi ai mare dreptate...Sunt superficiali si sunt ghidati de un singur gand...sa castige cat mai mult si sa ii cunoasca lumea...Si uneori si voci bune sunt atrase de acest miraj
"Să mori de dragoste rănită" a fost declarat în anul 2000 şlagărul secolului XX. Puţini ştiu astăzi că acest cântec este compus de Marcel Dragomir. Interpretarea pe care i-a dat-o Angela Similea a făcut ca acest cântec să reziste timpului şi să nu se lase pălmuit de goana cu care se fabrică astăzi hiturile. L-am întrebat recent pe Marcel Dragomir, într-un interviu la radio, care e diferenţa între hit şi şlagăr. Am vrut să aflu acest răspuns de la un făcător de şlagăre pentru că de la el au pornit celebrele "Un albastru infinit", "Fericrea are chipul tău", "Din şevaletul vieţii", "Nufărul alb, "Nu regret nimic", "De ce te uiţi la mine...", "Un roman de iubire", "Să te gândeşti din când în când la mine"... "Sunt două noţiuni identice", mi-a spus compozitorul, doar că "tinerii de azi preferă termenul provenit din limba engleză şi nu pe cel din limba germană", a continuat acesta. Are dreptate, dar ce e mai important a urmat după... E bine că tinerii de azi caută să-şi perfecţioneze engleza dar trăiesc, iubesc, simt româneşte... Înainte de 89 compozitorii preluau marile hituri din muzica mondială pentru a le simţi şi publicul român. Le adaptau cu versuri româneşti! Exemplul cel mai aproape de mine acum e "Puterea dragostei"
interpretat de Eva Kiss. Cântecul a fost scris după "Power of love" interpretat de Jennifer Rush. Cântecul provoacă şi azi nostalgia şi dorul oamenilor ... Astăzi, în schimb, compozitorii noului val fac cântece în limba engleză sperând că vor sparge graniţele ţării mai uşor. Dar câte au rezistat în timp?!... Ozon a pătruns în topurile din-afară însă a cântat româneşte! Au avut o scânteie şi au aprins focul! Ozon s-a destrămat, nu mai e nici hitul. Sunt generaţia momentului şi trăiesc după principiul "trăieşte clipa!". Rămâne ceva după ei?! Înainte de 89 şi puţin după 90, compozitorii îşi alegeau după bunul plac interpreţii care să le cânte
creaţiile... Astăzi, între ei şi interpreţi se interpune producătorul... Ecuaţia nu mai convine multor compozitori obişnuiţi să-şi exprime sentimentele, stările, emoţiile, iubirile în cântec. Marcel Dragomir mai are încă sute de creaţii în lucru. Le-ar da vocilor noului val. Le apreciază şi încă mult pe Andra şi Delia Matache, dar ele nu ţin să-şi pună în valoare vocile cu care au fost hărăzite. Preferă banul! Mi-a fulgerat sufletul când compozitorul celebrului "Să mori de dragoste rănită" mi-a explicat în sinceritatea gândurilor: "...muzica a ajuns astăzi o marfă şi din păcate totul se cumpără. Până şi dragostea se plăteşte". L-am întrebat dacă e motivul pentru care muzica generaţiei de azi nu mai are forţa de a rezista în timp aşa cum se întâmplă cu cântecele marilor compozitori marginalizaţi astăzi pe nedrept...Mi-a dat dreptate! Prieteni, vă întreb pe voi, poate uşor retoric, ce sens mai are muzica fără sentimente, fără povestea care se aşază în suflet, fără emoţia fără de care eşti mai sărac?! Pentru cei care găsesc însă un sens îi întreb, în plus, cât îi costă să iubească?!...
Comentarii