Există o vorbă românească de la care voi începe să scriu următoarele 
rânduri. La glorie se ajunge repede, mai greu e s-o păstrezi...Curat adevăr pentru că o dată ce ai câştigat simpatia, popularitatea, succesul şi eşti în top, inevitabil trebuie să demonstrezi că eşti capabil să continui aceleaşi perfomanţe măcar... Altfel, te întorci de unde ai plecat sau şi, mai rău decât atât, dezamăgeşti iar gloria se câştigă mai greu de astă dată având povara numelui pătat. Mi-a lăsat un gust amar ultimul spectacol montat la Botoşani de Ion Sapdaru (foto). A câştigat multe premii cu spectacolul "Ivan Turbincă", montat de asemeni la Botoşani, a jucat în celebrul film "A fost sau n-a fost" şi a avut un rol în pelicula premiată la Cannes "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile". A regizat pentru multe teatre din ţară şi s-a remarcat ca regizor pentru câteva spectacole bune. Ultimul spectacol montat de Sapdaru a fost pentru Teatrul Mihai Eminescu prima premieră din această stagiune însă, în afara reuşitei celor doi tineri liceeni distribuiţi în rolurile principale, piesa e banală pentru un regizor de la care ai aşteptări. Dacă n-aş fi ştiut cine a fost în spatele ei, aş fi jurat că e mâna unui regizor aflat la primele puneri în scenă. Nu numai faptul că propria condiţie te îndeamnă să faci un spectacol bun ci însăşi capodopera pe care a ales-o. "Romeo şi Julieta" după Shakespeare nu e un spectacol uşor dar mâna lui Sapdaru, talentul său, viziunea sa regizorală ar fi putut mai mult. E un spectacol care nu se distinge de celelalte, din păcate...Nu am simţit energia şi timpul consumat pentru a gândi o viziune regizorală inedită. Am primit un spectacol în care nu m-am aflat nici în epoca lui Shakespeare, nici în lumea de azi. Mi-e greu să înţeleg că într-un timp în care existau contese, conte, stăpâni, el şi ea, adică Romeo şi Julieta erau îmbrăcaţi în pantaloni safari, blugi, geacă de piele şi rucasc în spate. Am aşteptat un spectacol care să mă ţină în priză însă, nu o dată, m-am întrebat în sinea mea, dacă nu cumva am dormit prea puţin pentru că mă lua somnul. Nu e normal. Un spectacol trebuie să antreneze publicul, să-l ţină în suspans, să-l pună în mişcare, să-l domine şi să-l facă stăpân totodată... Eram la un pas să cred că Romeo va muri drogat şi nu otrăvit. De ce spun asta? Cel care i-a dat otrava tânărului amorezat de iubita adormită într-un somn aidoma celui de veci, semăna mai degrabă cu băieţii răi din cartier care se ocupă cu "moartea albă". Ca să introduci în terenul lui Shakespeare personaje alde La Puya din La Familia e riscant dacă nu semnalezi că de fapt e o punere regizorală adaptată condiţiilor actuale, timpului prezent. Una peste alta, cel mai mare câştig l-au avut cei doi tineri liceeni care au avut norocul de a fi "amorezii" piesei de teatru. Au fost aplaudaţi minute în şir de public, în mare majoritate colegi de la liceu. Încurajator pentru ei, un semn de întrebare se pune însă pentru regizor, pentru teatru... Am vrut să descoperim talente noi sau am dorit un spectacol care să ne reprezinte ca teatru la festivalurile din ţară ori la publicul care va veni în sală? Un spectacol nu trebuie să iasă în evidenţă prin faptul că niciodată până la ei, "Romeo şi Julieta" n-a mai fost jucat cu actori de vârsta personajelor din celebra carte ci printr-un tot care e asigurat de actori, de scenă, de decor, de haine, de replici... şi care dă viziunea regizorală -modernă sau clasică. Pentru că altfel ne aflăm mai degrabă la festivalul de teatru "Lyceum" unde descoperim talente noi pentru spectacolele mari...
Comentarii