Astăzi, Mihăiţă a luat 9,97 la examenul de pian pentru admiterea în clasa I la Liceul de muzică. 
Mihăiţă e un copil care nu-şi cunoaşte mama şi tata şi nici măcar fraţii.
Ştie doar că situaţia lor nu e una buna şi în sufletul lui bun ar vrea să-i ajute.
N-am ştiut că-l vom putea ajuta dar am zis să încercăm! Orice copil merită şansa unei vieţi mai bune. Nu toţi au însă norocul unei familii fericite! Sunt părinţi care preferă să-şi vadă de viaţa lor deşi tot ei au dat curs altei vieţi...
Nici nu mai ştiu ce m-a determinat să-l ajutăm pe Mihăiţă. Faptul că are o voce bună sau că e unul din copiii uitaţi de părinţi... Mihăiţă a avut şansa să scape de pereţii fără căldura unui suflet de la orfelinat iar norocul lui stă de fapt în talentul cu care Cel de Sus l-a înzestrat.
Mi-am pus căştile pe urechi şi am început să aud puţin din piesa "Ciobănaşul". N-am ascultat până la final dar mi-a plăcut că avea o voce cristalină. Fără o pregătire specială, Mihăiţă cânta curat, ritmic....Mi-a plăcut şi am zis că e bine să se pregătească. Am căutat împreună şi s-a înscris la Liceul de Muzică. Cu ajutorul Celui de Sus în toamna va fi bobocel la Şcoala Populară de Artă. M-am bucurat sincer pentru nota primită. E doar începutul! Şi e semnul că a păşit pe drumul care îi este hărăzit!. E una din cele mai mari satisfacţii pe care ca om de radio le ai. Dincolo de bani (ce plăcere trecătoare!!), dincolo de satisfacţia numelui auzit pe post, dincolo de paşii pe care îi urmezi învăţănd meseria asta, e bucuria de a descoperi oameni care îţi devin prieteni dar mai ales şansa de a-i ajuta pentru că merită! Nu există bucurii mai mari pentru un om de radio decât atunci când ţi se spune "multumesc! noroc de dvs..." chiar dacă de fapt tu ai făcut-o pentru că, nu-i aşa, e firesc...Asta e meseria ta!
Mihăiţă e un copil care nu-şi cunoaşte mama şi tata şi nici măcar fraţii.
Ştie doar că situaţia lor nu e una buna şi în sufletul lui bun ar vrea să-i ajute.
N-am ştiut că-l vom putea ajuta dar am zis să încercăm! Orice copil merită şansa unei vieţi mai bune. Nu toţi au însă norocul unei familii fericite! Sunt părinţi care preferă să-şi vadă de viaţa lor deşi tot ei au dat curs altei vieţi...
Nici nu mai ştiu ce m-a determinat să-l ajutăm pe Mihăiţă. Faptul că are o voce bună sau că e unul din copiii uitaţi de părinţi... Mihăiţă a avut şansa să scape de pereţii fără căldura unui suflet de la orfelinat iar norocul lui stă de fapt în talentul cu care Cel de Sus l-a înzestrat.
Mi-am pus căştile pe urechi şi am început să aud puţin din piesa "Ciobănaşul". N-am ascultat până la final dar mi-a plăcut că avea o voce cristalină. Fără o pregătire specială, Mihăiţă cânta curat, ritmic....Mi-a plăcut şi am zis că e bine să se pregătească. Am căutat împreună şi s-a înscris la Liceul de Muzică. Cu ajutorul Celui de Sus în toamna va fi bobocel la Şcoala Populară de Artă. M-am bucurat sincer pentru nota primită. E doar începutul! Şi e semnul că a păşit pe drumul care îi este hărăzit!. E una din cele mai mari satisfacţii pe care ca om de radio le ai. Dincolo de bani (ce plăcere trecătoare!!), dincolo de satisfacţia numelui auzit pe post, dincolo de paşii pe care îi urmezi învăţănd meseria asta, e bucuria de a descoperi oameni care îţi devin prieteni dar mai ales şansa de a-i ajuta pentru că merită! Nu există bucurii mai mari pentru un om de radio decât atunci când ţi se spune "multumesc! noroc de dvs..." chiar dacă de fapt tu ai făcut-o pentru că, nu-i aşa, e firesc...Asta e meseria ta!
Comentarii
asta e parerea mea ...