Ce NU se mai poartă!
NU se mai poartă cheia de la Porsche trântită pe masă lângă telefonul Vertu
NU se mai poartă fondul de ten mai gros decât obrazul
NU se mai poartă genele false ca uitătura pe care o obţineţi sub ele
NU se mai poartă plasticul în zâmbet
NU se mai poartă pilele
NU se mai poartă geanta "trofeu"
NU se mai poartă rezervarea VIP
NU se mai poartă bârfa
NU se mai poartă ceasurile care ţipă "I am rich"
NU se mai poartă unghiile false pentru că speriaţi copiii
NU se mai poartă pielea "am adormit în solarium"
NU se mai poartă apa plată cum lămâie, fiţi mai creative, pentru numele lui Dumnezeu...
NU se mai poartă sala "de formă" şi nici mişcările de alcovpe treadmill
NU se mai poartă tonul răstit
NU se mai poartă prietenele "slujnice"
Nu se poartă nimic ostentativ....
Cum să fac să nu sune prost ceva ce arată prost?
Lucrez cu oamenii şi îmi place ceea ce fac, am un job care-mi permite să-i cunosc şi să îi asist cât mai frumos cu putinţă, sunt un fel de "curator" al imaginii lor, încerc să-i pun în valoare şi să-i devirusez de prejudecăţi şi stângăcii stilistice. O fac indiferent de statutul lor social sau de taberele cărora le aparţin sau nu. Contează personalitatea omului din faţa mea şi angajarea lui în a evolua, fie măcar din punct de vedere estetitc, însă credeţi-mă, la un consultant de imagine ajung în general oamenii atât de deştepţi încât să admită că nu se pricep la tot.
Iubesc sinceritatea dezarmantă şi fermecătoare cu care o clientă vine şi-mi mărturiseşte că are zeci de rochii de aceleaşi fel (deşi nu e rău de loc, Chanel avea câte opt taioare de acelaşi model) şi că nu ştie cum să arate la fel de proaspăt şi cool ca secretara ei, al cărei buget pe sezon echivalează cu o geantă.
A avea un look e o preocupare năstruşnică inventată de designeri şi industria lor, vitaminizată de revistele de specialitate şi consumată bulimic de noi. Cu acest diagnostic ne prezentăm în fiecare sezon, după obraz şi buget, în pragul boutiqurilor, pentru a ne administra pastila de fashion.
Sunt întrebată în fiecare sezon prin urmare, "ce se poartă", şi încerc să răspund de fiecare dată personalizat interlocutorului, pentru că nu cred în reţete de stil urmate "a la carte", nu cred în bugete de fashion cu care s-ar putea hrăni un spital şi, mai ales nu cred într-o dictatură a modei.
Cred că pentru a fi "en tendance" e primoridial să te asculţi şi să te cunoşti. Să îţi asumi, iubindu-te, că poţi trăi armonios cu tine şi ceilalţi chiar dacă îţi permiţi 100 sau o pereche de pantofi, fără ca de numărul lor să depindă starea ta emoţională.
Cred că poţi arăta "like a million dollar babe" într-o rochiţă de 50 de dolari, dacă zâmbetul şi încrederea în tine valorează cât restul până la un milion.
Nu mai râvniţi la genţi şi pantofi care să panseze răni emoţionale, daţi bani altui vindecător, o spun din propire experienţă, vă veţi bucura de fiecare lucru pe care îl purtaţi şi nu vă poartă el pe voi.
SE POARTĂ autenticitatea
SE POARTĂ încrederea
SE POARTĂ zâmbetul
SE POARTĂ generozitatea
SE POARTĂ să fii amabil şi cald cu orice fiinţă umană
SE POARTĂ să te ridici de la masă când se bârfeşte sau
SE POARTĂ să iei apărarea cuiva pus la zid
SE POARTĂ să nu judeci
SE POARTĂ rădăcinile asumate
SE POARTĂ să înveţi
SE POARTĂ să te lupţi cu morile de vânt
SE POARTĂ să nu aparţii turmei
SE POARTĂ aşa cum şi cât eşti
SE POARTĂ SĂ TE PORŢI PE TINE ÎNSUŢI CA PE CEL MAI SOLIDAR DIAMANT!
P.S Rândurile acestea nu-mi aparţin. Le-am găsit în Qmagazine şi sunt scrise de Ramona Voicu. Mi-au plăcut atât de mult încât m-am decis să vi-le împărtăşesc şi vouă. Aceste gânduri m-au ridicat pe ziua de azi. Aveam nevoie de ele.... Mai jos vă las o piesă de care mi-era dor şi care se potriveşte întrucâtva celor scrise...
NU se mai poartă cheia de la Porsche trântită pe masă lângă telefonul Vertu
NU se mai poartă fondul de ten mai gros decât obrazul
NU se mai poartă genele false ca uitătura pe care o obţineţi sub ele
NU se mai poartă plasticul în zâmbet
NU se mai poartă pilele
NU se mai poartă geanta "trofeu"
NU se mai poartă rezervarea VIP
NU se mai poartă bârfa
NU se mai poartă ceasurile care ţipă "I am rich"
NU se mai poartă unghiile false pentru că speriaţi copiii
NU se mai poartă pielea "am adormit în solarium"
NU se mai poartă apa plată cum lămâie, fiţi mai creative, pentru numele lui Dumnezeu...
NU se mai poartă sala "de formă" şi nici mişcările de alcovpe treadmill
NU se mai poartă tonul răstit
NU se mai poartă prietenele "slujnice"
Nu se poartă nimic ostentativ....
Cum să fac să nu sune prost ceva ce arată prost?
Lucrez cu oamenii şi îmi place ceea ce fac, am un job care-mi permite să-i cunosc şi să îi asist cât mai frumos cu putinţă, sunt un fel de "curator" al imaginii lor, încerc să-i pun în valoare şi să-i devirusez de prejudecăţi şi stângăcii stilistice. O fac indiferent de statutul lor social sau de taberele cărora le aparţin sau nu. Contează personalitatea omului din faţa mea şi angajarea lui în a evolua, fie măcar din punct de vedere estetitc, însă credeţi-mă, la un consultant de imagine ajung în general oamenii atât de deştepţi încât să admită că nu se pricep la tot.
Iubesc sinceritatea dezarmantă şi fermecătoare cu care o clientă vine şi-mi mărturiseşte că are zeci de rochii de aceleaşi fel (deşi nu e rău de loc, Chanel avea câte opt taioare de acelaşi model) şi că nu ştie cum să arate la fel de proaspăt şi cool ca secretara ei, al cărei buget pe sezon echivalează cu o geantă.
A avea un look e o preocupare năstruşnică inventată de designeri şi industria lor, vitaminizată de revistele de specialitate şi consumată bulimic de noi. Cu acest diagnostic ne prezentăm în fiecare sezon, după obraz şi buget, în pragul boutiqurilor, pentru a ne administra pastila de fashion.
Sunt întrebată în fiecare sezon prin urmare, "ce se poartă", şi încerc să răspund de fiecare dată personalizat interlocutorului, pentru că nu cred în reţete de stil urmate "a la carte", nu cred în bugete de fashion cu care s-ar putea hrăni un spital şi, mai ales nu cred într-o dictatură a modei.
Cred că pentru a fi "en tendance" e primoridial să te asculţi şi să te cunoşti. Să îţi asumi, iubindu-te, că poţi trăi armonios cu tine şi ceilalţi chiar dacă îţi permiţi 100 sau o pereche de pantofi, fără ca de numărul lor să depindă starea ta emoţională.
Cred că poţi arăta "like a million dollar babe" într-o rochiţă de 50 de dolari, dacă zâmbetul şi încrederea în tine valorează cât restul până la un milion.
Nu mai râvniţi la genţi şi pantofi care să panseze răni emoţionale, daţi bani altui vindecător, o spun din propire experienţă, vă veţi bucura de fiecare lucru pe care îl purtaţi şi nu vă poartă el pe voi.
SE POARTĂ autenticitatea
SE POARTĂ încrederea
SE POARTĂ zâmbetul
SE POARTĂ generozitatea
SE POARTĂ să fii amabil şi cald cu orice fiinţă umană
SE POARTĂ să te ridici de la masă când se bârfeşte sau
SE POARTĂ să iei apărarea cuiva pus la zid
SE POARTĂ să nu judeci
SE POARTĂ rădăcinile asumate
SE POARTĂ să înveţi
SE POARTĂ să te lupţi cu morile de vânt
SE POARTĂ să nu aparţii turmei
SE POARTĂ aşa cum şi cât eşti
SE POARTĂ SĂ TE PORŢI PE TINE ÎNSUŢI CA PE CEL MAI SOLIDAR DIAMANT!
P.S Rândurile acestea nu-mi aparţin. Le-am găsit în Qmagazine şi sunt scrise de Ramona Voicu. Mi-au plăcut atât de mult încât m-am decis să vi-le împărtăşesc şi vouă. Aceste gânduri m-au ridicat pe ziua de azi. Aveam nevoie de ele.... Mai jos vă las o piesă de care mi-era dor şi care se potriveşte întrucâtva celor scrise...
Comentarii