Mi-a fost dor să citesc. Astăzi l-am reluat pe Mihail Sebastian. Începusem cu o lună şi ceva în urmă Accidentul, dar abandonasem lectura. Mă enervează lucrul ăsta la mine. Las cărţile furată de alte activităţi, nu ştiu dacă mai practice, dar sigur mai la îndemână. E la îndemâna oricui astăzi să deschidă calculatorul, să caute pe internet orice informaţie necesară. E la îndemâna oricui astăzi să deschidă televizorul şi să butoneze în neştire canalele sperând că va da peste un film bun sau o emisiune care să-l detensioneze de realitatea adesea crudă. E mai simplu să ieşi în oraş la o bere sau la un film sau să asculţi muzică la combină în timp ce te conversezi cu prietenii pe messenger sau schimbi impresii pe hi5, facebook, etc. Ne-am obişnuit să scriem pe blog, să ne facem un cont pe forumuri şi să ne zicem părerea decât să scriem într-un caiet mecanic cu stiloul... Sunt la îndemână oricui astăzi toate acestea, mai puţin însă să deschizi o carte şi, ascultând muzică în surdină, s-o citeşti. E mai simplu să găseşti rezumatul acesteia pe internet. Nu are însă acelaşi farmec. Nu se compară orele pe care care cartea ţi le-a furat într-un minut de saturaţie de internet. Mă enervează pauzele pe care le fac la lecturile la care mă întorc cu acelaşi drag cu care intru în sala de teatru pentru a urmări o premieră la un alt spectacol. Cartea, spectacolul de teatru, muzica sufletului nu trebuie să lipsească pentru că el ne ajută să urcăm treptele dezvoltării interioare. Niciodată nu vor putea fi înlocuite cu mirifica lume virtuală... Lumea internetului asigura porţia de informaţie necesară nu şi formarea personalităţii noastre. Nu-mi fac promisiuni că voi citi mai mult după acest post, dar sper să-mi amintesc din când în când că nu voi găsi niciodată în spaţiul virtual ceea ce cartea, teatrul, cultura îţi poate oferi...Mi-a fost dor să citesc. Astăzi l-am reluat pe Mihail Sebastian. Începusem cu o lună şi ceva în urmă Accidentul, dar abandonasem lectura. Mă enervează lucrul ăsta la mine. Las cărţile furată de alte activităţi, nu ştiu dacă mai practice, dar sigur mai la îndemână. E la îndemâna oricui astăzi să deschidă calculatorul, să caute pe internet orice informaţie necesară. E la îndemâna oricui astăzi să deschidă televizorul şi să butoneze în neştire canalele sperând că va da peste un film bun sau o emisiune care să-l detensioneze de realitatea adesea crudă. E mai simplu să ieşi în oraş la o bere sau la un film sau să asculţi muzică la combină în timp ce te conversezi cu prietenii pe messenger sau schimbi impresii pe hi5, facebook, etc. Ne-am obişnuit să scriem pe blog, să ne facem un cont pe forumuri şi să ne zicem părerea decât să scriem într-un caiet mecanic cu stiloul... Sunt la îndemână oricui astăzi toate acestea, mai puţin însă să deschizi o carte şi, ascultând muzică în surdină, s-o citeşti. E mai simplu să găseşti rezumatul acesteia pe internet. Nu are însă acelaşi farmec. Nu se compară orele pe care care cartea ţi le-a furat într-un minut de saturaţie de internet. Mă enervează pauzele pe care le fac la lecturile la care mă întorc cu acelaşi drag cu care intru în sala de teatru pentru a urmări o premieră la un alt spectacol. Cartea, spectacolul de teatru, muzica sufletului nu trebuie să lipsească pentru că el ne ajută să urcăm treptele dezvoltării interioare. Niciodată nu vor putea fi înlocuite cu mirifica lume virtuală... Lumea internetului asigura porţia de informaţie necesară nu şi formarea personalităţii noastre. Nu-mi fac promisiuni că voi citi mai mult după acest post, dar sper să-mi amintesc din când în când că nu voi găsi niciodată în spaţiul virtual ceea ce cartea, teatrul, cultura îţi poate oferi...
Comentarii