Miercuri m-am întâlnit cu o prietenă foarte bună cu care nu mă mai văzusem demult. Am fost colege de breaslă lucrând amândouă în presă însă ulterior ea s-a stabilit la Bucureşti. Ne-am amintit graţie întâlnirii de miercuri de vremurile în care am fost în satul Dacia, un cătun cu vreo 7 case în care oamenii se ştiu unul cu altul iar copiii merg zilnic vreo 6 kilometri pe jos până la şcoală. Întâmplarea s-a petrecut în urmă cu vreo câţiva ani dar situaţia a rămas neschimbată cu toate că am sesizat în cateva publicaţii despre drama micuţilor. În fine, nu despre asta ţin să vorbesc acum...Ne-am amintit de clipele pe care le-am petrecut împreună care au pecetluit prietenia noastră. E 1 mai şi aş vrea să mă gândesc la lucrurile simple care fac viaţa un zâmbet. Nu de dragul sărbătorii ci pentru că e început de lună şi chiar nu merită să gândeşti negativ. Am ajuns întâmplător pe la sediul de partid şi fiind aglomeraţie de maşini în zonă am intrat cu gândul ca prietena mea să se vadă cu oamenii care la rândul ei i-au fost dragi câtă vreme a lucrat în presă. Trecând de cealaltă baricadă a muncii de gazetar (am considerat mereu că munca de imagine într-o instituţie o face mai bine tot un om care a lucrat o vreme în presă) am înţeles programul unui om politic aflat într-o funcţie importantă sau cu două funcţii importante şi nu-mi mai este atât de uşor să solicit un minut din timpul lui. Am insistat pentru că am ştiut că va fi o surpriză plăcută! Am avut plăcerea să văd zâmbetul sincer şi cald, bucuria de a vorbi cu un om pe care nu l-ai mai văzut de mult. O întâlnire de două minute şi un gest simplu în aparenţă dar care valorează cât un zîmbet după o lacrimă tristă! Politicienii sunt oameni şi ca pe oricine îi mişcă emoţia unei întâlniri, , zâmbetul unui părinte fericit de realizarea propriului fiu, suferinţa celorlalţi, chipul gingaş al unui copil, etc. (Prietena mea venise la Botoşani cu cel mai mic copil al ei de doar 7 luni) Cei mai mulţi văd "emoţia" lor în baia de mulţime dar mai puţini au şansa de a o simţi pe cea reală din spatele băii de mulţime! Nu vreau să fac pledoarie pentru politicieni căci cei mai mulţi dintre ei nu merită dar m-au mişcat cele două minute în care am descoperit omul dincolo de politician. Şi n-a fost nevoie decât de o întâlnire, o vorbă, un copil....
Comentarii