M-am gândit să scriu despre dor...despre starea aceea pe care o simţi acut în lipsa celui/celei drag/dragi. E un cuvânt care nu are traducere în alte limbi. Pe asta am învăţat-o în şcoală când trebuia să traducem tot felul de poezioare din română în engleză sau din română în franceză. Şi m-am gândit mereu cum să nu aibă traducere?! Păi ce...englezilor, francezilor nu le e dor!?! Le e dor în limba lor şi simt lipsa iubitului/iubitei. Şi atunci...?! Şi plâng, şi râd şi se emoţionează şi freamătă de iubire, de dor, de poveştile lor de amor... "Mi-e dor" e însă numai la noi... Ne salutăm în engleză, răspundem bilingv şi înţelegem tot ca şi când limbajul s-a globalizat deja, celebrul OK a luat de mult locul bine-lui atât de firesc şi dulce românesc... Am "anglofonit" limba română dar dorul încă nu şi-a găsit o surată în dicţionarul vorbirii curente..."Mi-e dor" îl avem noi şi atât pentru că încă n-am găsit un înlocuitor care să sune mai cald (hai că îmi venea să spun mai soft..), mai sincer, mai drăgăstos...Exprimă totul fără să ai nevoie de ţinute noi ca să fii cool, pardon în pas cu moda.. Propun să exportăm "mi-e dor-ul" nostru acum până când nu începe să ne fie dor în engleză sau în franceză.. Mi-e dor... cât daţi pe un dor românesc?!
Comentarii