Trec printr-o perioada în care mă caracterizează o mare lehamite. Nu am chef de nimic. Dovadă că nici pe blog nu m-a dat inspiraţia afară din casă... Deşi îmi vine câte o idee se pierde pentru că n-am entuziasm să o pun în practică. E luna august în câteva zile, deci cam o lună de vară mai e Nu mai spun că mi se pare că a trecut timpul incredibil de repede. Oare dacă acum aş fi copil tot aşa repede mi s-ar părea că trece timpul?! Oare copiilor de azi cum li se pare că trece timpul? Ţin minte că pentru noi un trimestru de şcoală dura aproape cât un an şi chiar şi vacanţa de vară cât de scurtă ni se părea la un moment dat parcă tot mult ţinea că spre septembrie abia aşteptam reîntâlnirea cu colegii de clasă...În fine, trecând peste văicărelile mele privind trecerea ireversibilă a timpului, m-am gândit să dau la un master. Nu că mi-ar ajuta la ceva dar e bine ca în CVul personal să apară şi aceste studii făcute. Am găsit şi ceva care să mă intereseze iar sesiunea de admitere ar fi undeva în septebrie. Ar trebui să fac un eseu, aceasta fiind proba de trecere la master. Sunt sigură că dacă m-aş concentra puţin ar ieşi un eseu bun dar mi-e lehamite să mă apuc. Aş putea să fac şcoala de şoferi ca să intru şi eu în lumea celor cu permis, dar nu am pornire. Masterul m-ar încânta mai mult dar mă simt, nu fără baterii ci fără niciun chef. Sper să mă trezesc cât de curând din letargia în care am intrat ca o nesimţită şi să mă regăsesc în planurile şi proiectele mele ambiţioase... Aşa cum eram când nu-mi doream decât să fiu independentă şi un om de bază. Încerc să ies din pasa asta pentru că totul depinde numai de mine până la urmă...Şi viitorul meu depinde de acţiunile mele şi elanul meu spre lucruri bune! Sună ceauşist dar nu am găsit alt cuvânt în sărăcia de cuvinte în care mă găsesc...Mai vb când devin mai bogată cu un neuron!:))
Comentarii