Am dat peste un decupaj dintr-o revistă mai veche, îngălbenit (deja!!??) de vreme despre despărţirea
Take That. Nu e ştirea despărţirii lor ca trupă, e gândul unei fane TT adresat lui
Robbie Williams. Mi-a plăcut atunci atât de mult cum l-a scris că l-am păstrat printre alte decupaje care m-au impresionat într-un fel sau altul... Ca şi mine, fata asta (întâmplător sau nu o cheamă Oana!) a fost 2 ani fan
Take That. Cam tot atât am fost şi eu doar că în cazul meu povestea
Take That a continuat în ceea ce azi înseamnă ...
a fi fan Adrian Enache pentru mine. Pare ciudată ideea dar are un conţinut extrem de simplu şi foarte logic! Aveam 14 spre 15 ani când încă mă pasiona muzica formaţiei. Încă era Robbie în formaţie. Mi-a plăcut dintre toţi de Robbie, apoi ceilalţi. Îmi plăceau vocea şi ochii lui! Mi-aduc aminte perfect un afiş mare pe care îl aveam lipit pe peretele de lângă biroul din camera mea unde Robbie arăta....demenţial. Vestea că Robbie părăseşte trupa m-a dezamăgit. Eram tristă încât prietena mea de atunci mă lua chiar la mişto pentru gravele mele tristeţi. Dar eu nu suportam ideea că TT a rămas fără Robbie. Atunci am înţeles că îmi plăcea trupa pentru
Robbie Williams. Îmi plăceau mai cu seamă piesele unde el era vocalist. Îmi plăcea ca era....nebun, că era mai ...altfel decât toţi Şi că pe deasupra era născut pe 13.o2...adică VĂRSĂTOR! A trecut ceva timp până când Robbie a revenit în atenţia fanilor săi formaţi în mare parte în trupa
cu care s-a consacrat. În tot acest timp eu am redescoperit ...muzica românească pentru că, până la
TT, am fost fanul (dacă n-o fi prea mult spus mai multor artişti români:
Mirabela Dauer, Cătălin Crişan, Mădălina Manole, Carmen Trandafir şi
Laura Stoica). Între timp pe micul ecran apărea tot mai des...
Adrian Enache. La fel ca Robbie ...plin de energie, vesel, nebun cu o voce superbă şi ochi minunaţi. A fost noua mea revelaţie muzicală şi de atunci a devenit idol şi mai apoi prieten. Robbie a revenit în atenţia publicului, dar n-a putut trece de cel care deja îşi consolidase locul în sufletul meu. L-am reprimit în suflet dar nu mai sus de noua mea revelaţie căci piedestalul meu n-a avut, nici n-are şi nici nu va avea 2 vârfuri: unul pentru fiecare... E pur şi simplu
Robbie pentru care aş da oricât să văd live un concert. E unicul
Adrian Enache care m-a cucerit definitiv...
Am dat peste un decupaj dintr-o revistă mai veche, îngălbenit (deja!!??) de vreme despre despărţirea Take That. Nu e ştirea despărţirii lor ca trupă, e gândul unei fane TT adresat lui Robbie Williams. Mi-a plăcut atunci atât de mult cum l-a scris că l-am păstrat printre alte decupaje care m-au impresionat într-un fel sau altul... Ca şi mine, fata asta (întâmplător sau nu o cheamă Oana!) a fost 2 ani fan Take That. Cam tot atât am fost şi eu doar că în cazul meu povestea Take That a continuat în ceea ce azi înseamnă ...a fi fan Adrian Enache pentru mine. Pare ciudată ideea dar are un conţinut extrem de simplu şi foarte logic! Aveam 14 spre 15 ani când încă mă pasiona muzica formaţiei. Încă era Robbie în formaţie. Mi-a plăcut dintre toţi de Robbie, apoi ceilalţi. Îmi plăceau vocea şi ochii lui! Mi-aduc aminte perfect un afiş mare pe care îl aveam lipit pe peretele de lângă biroul din camera mea unde Robbie arăta....demenţial. Vestea că Robbie părăseşte trupa m-a dezamăgit. Eram tristă încât prietena mea de atunci mă lua chiar la mişto pentru gravele mele tristeţi. Dar eu nu suportam ideea că TT a rămas fără Robbie. Atunci am înţeles că îmi plăcea trupa pentru Robbie Williams. Îmi plăceau mai cu seamă piesele unde el era vocalist. Îmi plăcea ca era....nebun, că era mai ...altfel decât toţi Şi că pe deasupra era născut pe 13.o2...adică VĂRSĂTOR! A trecut ceva timp până când Robbie a revenit în atenţia fanilor săi formaţi în mare parte în trupa 
cu care s-a consacrat. În tot acest timp eu am redescoperit ...muzica românească pentru că, până la TT, am fost fanul (dacă n-o fi prea mult spus mai multor artişti români: Mirabela Dauer, Cătălin Crişan, Mădălina Manole, Carmen Trandafir şi Laura Stoica). Între timp pe micul ecran apărea tot mai des...Adrian Enache. La fel ca Robbie ...plin de energie, vesel, nebun cu o voce superbă şi ochi minunaţi. A fost noua mea revelaţie muzicală şi de atunci a devenit idol şi mai apoi prieten. Robbie a revenit în atenţia publicului, dar n-a putut trece de cel care deja îşi consolidase locul în sufletul meu. L-am reprimit în suflet dar nu mai sus de noua mea revelaţie căci piedestalul meu n-a avut, nici n-are şi nici nu va avea 2 vârfuri: unul pentru fiecare... E pur şi simplu Robbie pentru care aş da oricât să văd live un concert. E unicul Adrian Enache care m-a cucerit definitiv...
Comentarii