Când scriu...

Intru aproape în fiecare seară pe blog. Uneori cu ideea să scriu o nouă temă. Altdată să văd ce au mai scris prietenii mei cu blogguri. Altădată am chef să scriu şi când să tastez uit ideea şi abandonez totul. Uneori se întâmplă să n-am idei cu săptămânile. Alteori scriu şi câte două posturi pe zi.Când nu scriu mă simt ca un impotent sexual: inutilă de a-mi satisface bucuria de a scrie căci, da pentru mine e o plăcere să scriu...

Nici nu ştiu dacă am inspiraţie mai multă să scriu când sunt tristă sua când mă simt fericită pentru ceva realizat bun. Cred că în ambele situaţii îmi place să scriu dar în prima variantă nu prea îmi place să arăt tuturor. Uneori devin laşă şi las public să iasă din mine supărările. Mă descarc cum s-ar spune şi mdeaa....prinde bine, dar mă şi descos şi asta nu -mi prea place. Îmi exteriorizez frustrările, disperările, tristeţile şi urăsc asta.
Îmi place să scriu despre alţii sau despre bucuriile mele atunci când ele există.Mă bucur să scriu despre satisfacţiile şi împlinirile mele, despre întâlnirile fericite şi despre iubiri care mi-au picurat lumină în suflet. Poate de aia de multe ori ...e pauză prea mare aici pe blog la mine.