Îmi pare rău că n-am mai ţinut legătura cu prietenii din copilăria mea. Cu unii ne mai trimitem mesaje la Paşti Crăciun, la aniversările noastre (n-ai cum să uiţi celebrele noastre bairame - pe vremea aia li se spunea patron!) De alţii nu mai ştiu nimic. Aş vrea să mă întâlnesc din nou cu Alina. Era prietena mea cea mai bună în copilărie. Eram la aceeaşi grădiniţă, apoi la aceeaşi şcoală. A dormit la mine. Şi venea în casă la noi cu toate că nu prea aveam voie să aduc copii în casă în lipsa părinţilor. Alina mai venea! Aş vrea să mai stau de poveşti cu Teo. E la Iaşi, asta ştiu, dar atât...De Cristina nu mai ştiu nimic. E cu vreo 4 ani mai mică decât mine, dar mă înţelegeam tare bine cu ea. Era în zodia "Gemeni". Explicabil pe undeva;)). Cu Cristina am amintirea colindelor. După ce sor'mea a încetat să mai meargă cu colinda de sărbători prin vecini, am început să merg cu Cristina şi ne mai apuca din când în când câte un râs de se amuza şi gazda primitoare cu noi:)). Cu Teo n-am cum să uit celebra noastră păţanie cu mănuşile pe care le-am pus la uscat în scara blocului pe care ni le-a luat o femeie care venise să cumpere borş de la o vecina de pe scara noastră. Şi în ziua de azi cred că am fi în stare s-o recunoaştem pe aia care ne-a furat mănuşile la câţi nervi ne-a făcut atunci. Nu că am rămas fără obiect ci pentru gestul în sine:)).
Mai era Irina pe care am considerat-o păpuşa mea vie. Am adorat jocul cu păuşile când eram mică şi pe când aveam eu 7 ani s-a născut Irina. Familia ei locuia lângă uşa noastră şi tare drag îmi era să o plimb, să mă joc cu ea că şi părinţii ei au început să mă îndrăgească rugându-mă deseori să am grijă afara de Irina. Eram tare mândră de asta! Sunt printre puţinele persoane cărora le permiteam să-mi spuna Oana şi nu Ioana! ;)).
Mi-e tare dor de gaşca din copilărie. Aş vrea să ne revedem într-o zi în formaţie completă să mai stăm la discuţii deşi nu cred că mai e posibil! Oricum, îi iubesc şi acum la fel de mult ca şi atunci...
Mai era Irina pe care am considerat-o păpuşa mea vie. Am adorat jocul cu păuşile când eram mică şi pe când aveam eu 7 ani s-a născut Irina. Familia ei locuia lângă uşa noastră şi tare drag îmi era să o plimb, să mă joc cu ea că şi părinţii ei au început să mă îndrăgească rugându-mă deseori să am grijă afara de Irina. Eram tare mândră de asta! Sunt printre puţinele persoane cărora le permiteam să-mi spuna Oana şi nu Ioana! ;)).
Mi-e tare dor de gaşca din copilărie. Aş vrea să ne revedem într-o zi în formaţie completă să mai stăm la discuţii deşi nu cred că mai e posibil! Oricum, îi iubesc şi acum la fel de mult ca şi atunci...
Comentarii