Mă depăşeşte povestea Mădălinei Manole de cînd ea a ales să plece dincolo de lumea terestră. Îmi pare rău pentru alegerea ei şi nu cred că aşa trebuia să-i arate sfârşitul. Avea încă multe de oferit şi oamenii îşi doreau încă prezenţa ei în sufletele lor. O demonstrează nu numărul mare de mesaje îndurerate de dispariţia ei căci mulţi dintre aceştia nu cred că ar fi plătit bilet pentru un spectacol al ei, ci bucuria pe care am văzut-o la oamenii de la Dorohoi unde în martie a ţinut unul din ultimele ei spectacole...Mă obosesc discuţiile fără niciun capăt despre tragica ei dispariţie. Nu vom putea afla niciodată purul adevăr dar căutăm pentru că ...facem audienţă. Până când asta??? Eu am obosit de atîtea acuzaţii, de atîta tensiune, de atîta dorinţă de rating din partea televiziunilor. Judecînd la rece nu e numai vina mass-media aici pentru că ea întreabă, se bagă, caută. Nu e nimeni obligat să ofere pentru mass-media subiect de dezbatere în asemenea condiţii şi nimeni nu are dreptul de a te învinui că nu vrei să spui ceva pe marginea acestui subiect. Dimpotrivă. Dar, în acest caz situaţia e crudă. Nu am de unde să ştiu cine e mai vinovat sau dacă una din cele două tabere ( soţul sau părinţii) e mai vinovat de situaţia tragică în care s-a ajuns. Cert e că toţi au partea lor de vină în condiţiile în care Mădălina nu se afla la prima ei tentativă de suiccid. Dar vina asta transformată în acuzaţii mizerabile, aruncată când la unul, când la altul precum o minge de fotbal, e obositoare... Părinţii "fetei cu părul de foc" poartă vina că deschid pofta presei pentru scandal şi nu-şi rezolvă conflictul cu ginerele între patru pereţi. Cel puţin asta ar presupune o relaţie civilizată bazată pe respectul faţă de celalalt. Ei însă insistă să păteze memoria propriei fiice într-un război surd al unor declaraţii fără fond... Numai o motivaţie financiară puternică (dar asta îmi pare atît de trist!) mă face să cred că i-ar determina pe nişte părinţii să răscolească şi să lovească memoria propriului copil în contextul unor informaţii care ar schimba cumva situaţia. Altfel, nu-mi dau seama ce urmăresc? Averea? Copilul? Astea doar justiţia le poate împărţi.... Pe de altă parte, soţul în dorinţa firească pînă la un punct de a se apăra, caută şi aduce dovezi care aspresc tensiunea dintre ei. Testamentul sentimental al Mădălinei dacă într-adevăr a lăsat aşa ceva, putea fi făcut public atunci şi nu acum când în faţa atîtor acuzaţii are o credibilitate uşor ştirbită.... Nu cred că presa n-ar fi scormonit atunci cînd evenimentul era fierbinte pentru a pune mâna pe acel act chiar şi în condiţiile unei negocieri cu deţinătorul lui pentru a prinde din nou prima pagina. A ajuns un circ urât moartea artistei şi nu cred că Mădălina şi-ar fi dorit asta. Dar le spune asta cineva celor apropiaţi ei??? Nu cred ca e atît de greu să răspunzi unei provocări din partea mass-media cu un simplu: "nu am ce declara, nu vreau...".... Şi prost ar fi cel care te-ar condamna pentru un astfel de răspuns într-o astfel de situaţie!
Comentarii