"Ai grijă, mami cum traversezi. Să te asiguri bine când treci strada şi mai ales fii atent la maşini". Cam toţi şcolarii aud vorba asta şi cam toţi o ascultă. O urmează. Caută să traverseze la zebră. Aşteaptă să se facă verde şi apoi trec. Aşa le-a spus mama că e bine. Dar uneori degeaba. Traversează corect, aşteaptă cuminte la semafor până "roşu'" se face "verde" şi când ajung la mijlocul străzii, un nebun care şi-a luat maşină de ultima fiţă, i-a luat în plin. Pe marcaj. Pe zebră, aşa cum ştiu ei să traverseze, aşa cum le-a zis mami dimineaţă. Şi totuşi, într-o fracţiune de secundă, acasă unde trebuiau să ajungă, s-a transformat în salonul alb şi plictisitor, în durere şi chin, în lacrimi şi neputinţă. Asta în cazurile fericite căci se poate mai rău. Se poate ca nefericitul moment în care n-ai făcut decît să asculţi cu obedienţă de sfatul mamei să se transforme în povestea unui îngeraş. Şi asta în condiţiile în care şoferul rămâne un timp pieton după care dă din nou examen şi redevine erou pe şosele. Asta fără ca trauma micuţului elev care în sfârşit a învăţat regulile de circulaţie, să se fi risipit total. Uneori, chiar niciodată...El va trăi mereu cu şocul teribilului accident pentru că el a fost corect şi a ascultat cuminte de vorba sfătoasă a mamei. Şoferul nu a făcut-o la fel. Pentru el sfatul mamei a rămas atîrnat de nesimţirea de a greşi. El ce sfat i-ar da propriului copil?!? Ce să le mai spui copiilor cînd şi cu sfaturile tale bune de părinte ajung victime în trafic? Ce vină au ei? Niciuna. Decât aceea că sunt prea mici pentru nesimţirea şi neglijenţa cu care unii ştiu să conducă..."Ai grijă, mami cum traversezi. Să te asiguri bine când treci strada şi mai ales fii atent la maşini". Cam toţi şcolarii aud vorba asta şi cam toţi o ascultă. O urmează. Caută să traverseze la zebră. Aşteaptă să se facă verde şi apoi trec. Aşa le-a spus mama că e bine. Dar uneori degeaba. Traversează corect, aşteaptă cuminte la semafor până "roşu'" se face "verde" şi când ajung la mijlocul străzii, un nebun care şi-a luat maşină de ultima fiţă, i-a luat în plin. Pe marcaj. Pe zebră, aşa cum ştiu ei să traverseze, aşa cum le-a zis mami dimineaţă. Şi totuşi, într-o fracţiune de secundă, acasă unde trebuiau să ajungă, s-a transformat în salonul alb şi plictisitor, în durere şi chin, în lacrimi şi neputinţă. Asta în cazurile fericite căci se poate mai rău. Se poate ca nefericitul moment în care n-ai făcut decît să asculţi cu obedienţă de sfatul mamei să se transforme în povestea unui îngeraş. Şi asta în condiţiile în care şoferul rămâne un timp pieton după care dă din nou examen şi redevine erou pe şosele. Asta fără ca trauma micuţului elev care în sfârşit a învăţat regulile de circulaţie, să se fi risipit total. Uneori, chiar niciodată...El va trăi mereu cu şocul teribilului accident pentru că el a fost corect şi a ascultat cuminte de vorba sfătoasă a mamei. Şoferul nu a făcut-o la fel. Pentru el sfatul mamei a rămas atîrnat de nesimţirea de a greşi. El ce sfat i-ar da propriului copil?!? Ce să le mai spui copiilor cînd şi cu sfaturile tale bune de părinte ajung victime în trafic? Ce vină au ei? Niciuna. Decât aceea că sunt prea mici pentru nesimţirea şi neglijenţa cu care unii ştiu să conducă...
Comentarii