A fi voluntar înseamnă să-ţi defineşti personalitatea şi nu spun lucruri mari sau grave pentru că experienţa pe care am dobândit-o, exercitând activităţi fără a percepe onorarii, dar care au venit în sprijinul unor cauze, mă face să gândesc în acest fel. În urmă cu 10 ani termenul de voluntariat exista în dicţionarul explicativ al limbii românii, dar pentru cei mai mulţi, era mai degrabă un neologism. Inclusiv pentru mine! Cu toate acestea, n-am ezitat nicio clipă să-mi dedic nopţile, zilele, orele de ieşit în club sau în parc, unor idei sau iniţiative care m-au făcut ulterior să-mi înţeleg menirea. Voluntariatul exercitat la vârste fragede e excepţional pentru că ordonează mintea tânărului.
Întorcându-mă în trecut, pot să spun că astăzi fac presă în urma unei activităţi pe care am derulat-o la vremea în care orice tânăr e dezorientat pentru că începe drumul matur al vieţii... În felul acesta mi-am dat seama că este o muncă pe care aş face-o fără să-mi plâng de milă sau oboseală. Am înţeles plăcerea de a scrie şi de a căuta subiecte. În felul acesta, ceilalţi au descoperit în mine potenţialul şi bucata aia de talent necesară oricărei meserii pe care o faci cu sufletul. Prin activităţile derulate atunci mi-am dat seama că, dacă îţi place ceea ce faci, poţi să munceşti fără să ai graniţă între zi şi noapte, dacă e necesar.
A fi voluntar înseamnă să-ţi cristalizezi calităţile, să-ţi descoperi propriul caracter, pentru că ajuţi un om sau un grup de oameni, vii în sprijinul unei Idei, a unei cauze, găseşti soluţii la o problemă gravă sau pur şi simplu pui umărul la promovarea unui talent. A fi voluntar înseamnă, nu să renunţi la propriile plăceri, ci să le satisfaci prin cauze care au nevoie de mâna ta...
Comentarii