Trăim într-o permanentă legătură cu ceilalţi oameni din jurul nostru.Idealurile, aspiraţiile şi valorile în care ne conturăm viaţa sunt legate vrând-nevrând de societatea în care trăim. Pentru a urca treptele societăţii, trebuie să ne adaptăm cerinţelor la care lumea de azi ne obligă. Nivelul uman de cunoaştere şi informaţie a cunoscut în ultimii ani un ritm trepidant şi asta ne obligă să ne supunem presiunii pe care timpul o apasă pe noi pentru a fi în pas cu lumea în care trăim. În această goană, uneori nefirească, apare sentimentul de a fi pierdut accente ale formării umane din care nu trebuie să lipsescă „cei 7 ani de-acasă”. Evoluţia societăţii prin avalanşa de informaţie datorată apariţiei televizorului, internetului, telefonului mobil, calculatorului a dezvoltat fără îndoială omul, dar are şi păcatul de a-l supune unei deformări umane. Interesul pentru comunicare devine maxim pentru cei aflaţi în epoca afirmării. Un om puternic este un om informat şi adaptat la lumea în care trăieşte, dar, fără educaţie, el cunoaşte aroganţa, dispreţul faţă de ceilalţi şi lipsa de bun-simţ, ceea ce îl face urât între ceilalţi semeni ai lui. Aşa cum spuneam, trăim într-o avalanşă de informaţie venită pe o sumedenie de căi, dar ea poate avea un revers trist, încărcat de contradicţii, manipulări, interese meschine, opinii dureroase, de o poluare a minţii şi a sufletului. Lupta pentru a deveni oameni oneşti într-o lume ostilă nu e dificilă, dacă reuşim să contrastăm elemetele tradiţionale ale educaţiei, adică cei 7 ani de acasă, cu cerinţele lumii actuale într-o continuă transformare şi dezvoltare. E drept că, la fel ca în modă, contrastul e o lamă cu două tăişuri, fapt pentru care trebuie folosit cu băgare de seamă. Dacă e absent, scena pe care doreşti să-l foloseşti va trece neobservată. Iar, dacă e strident, ridicolul va fi la el acasă. Contrastul e necesar şi în vestimentaţie şi în viaţa de zi cu zi! La un păr blond cu un ten alb, culorile deschise la haine, sunt inutile. O cămaşă închisă pe acelaşi păr bălai va face diferenţa. Aşa e şi în viaţă!Suntem mai conservatori, dar dacă nu ne vom raporta la prezent, la tendinţele actuale în orice domeniu de activitate, riscăm să rămânem într-o văgăună fără posibilităţi prea mari de a fi remarcaţi. Dacă, dimpotrivă, suntem fii ai curentelor actuale, fără educaţie, fără tradiţie şi suportul spiritual pe care îl presupune trecutul, vom părea neflexibili, rebeli, lacomi, obraznici chiar. Riscăm, îndepărtându-ne de primele conduite şi impresii dobândite,să nu fim înţeleşi sau, şi mai rău, să alegem un drum greşit. Dobândim în viaţă libertatea de a ne alege experienţele, valorile sub care trăim şi propriile trăiri, dar toate acestea vin cu un bagaj de cunoştinţe şi cutume deja înrădăcinate în propria noastră fiinţă. Contrastul dintre ele ne aşează între lumini şi umbre...
Trăim într-o permanentă legătură cu ceilalţi oameni din jurul nostru. Idealurile, aspiraţiile şi valorile în care ne conturăm viaţa sunt legate vrând-nevrând de societatea în care trăim. Pentru a urca treptele societăţii, trebuie să ne adaptăm cerinţelor la care lumea de azi ne obligă. Nivelul uman de cunoaştere şi informaţie a cunoscut în ultimii ani un ritm trepidant şi asta ne obligă să ne supunem presiunii pe care timpul o apasă pe noi pentru a fi în pas cu lumea în care trăim. În această goană, uneori nefirească, apare sentimentul de a fi pierdut accente ale formării umane din care nu trebuie să lipsescă „cei 7 ani de-acasă”. Evoluţia societăţii prin avalanşa de informaţie datorată apariţiei televizorului, internetului, telefonului mobil, calculatorului a dezvoltat fără îndoială omul, dar are şi păcatul de a-l supune unei deformări umane. Interesul pentru comunicare devine maxim pentru cei aflaţi în epoca afirmării. Un om puternic este un om informat şi adaptat la lumea în care trăieşte, dar, fără educaţie, el cunoaşte aroganţa, dispreţul faţă de ceilalţi şi lipsa de bun-simţ, ceea ce îl face urât între ceilalţi semeni ai lui. Aşa cum spuneam, trăim într-o avalanşă de informaţie venită pe o sumedenie de căi, dar ea poate avea un revers trist, încărcat de contradicţii, manipulări, interese meschine, opinii dureroase, de o poluare a minţii şi a sufletului. Lupta pentru a deveni oameni oneşti într-o lume ostilă nu e dificilă, dacă reuşim să contrastăm elemetele tradiţionale ale educaţiei, adică cei 7 ani de acasă, cu cerinţele lumii actuale într-o continuă transformare şi dezvoltare. E drept că, la fel ca în modă, contrastul e o lamă cu două tăişuri, fapt pentru care trebuie folosit cu băgare de seamă. Dacă e absent, scena pe care doreşti să-l foloseşti va trece neobservată. Iar, dacă e strident, ridicolul va fi la el acasă. Contrastul e necesar şi în vestimentaţie şi în viaţa de zi cu zi! La un păr blond cu un ten alb, culorile deschise la haine, sunt inutile. O cămaşă închisă pe acelaşi păr bălai va face diferenţa. Aşa e şi în viaţă!Suntem mai conservatori, dar dacă nu ne vom raporta la prezent, la tendinţele actuale în orice domeniu de activitate, riscăm să rămânem într-o văgăună fără posibilităţi prea mari de a fi remarcaţi. Dacă, dimpotrivă, suntem fii ai curentelor actuale, fără educaţie, fără tradiţie şi suportul spiritual pe care îl presupune trecutul, vom părea neflexibili, rebeli, lacomi, obraznici chiar. Riscăm, îndepărtându-ne de primele conduite şi impresii dobândite, să nu fim înţeleşi sau, şi mai rău, să alegem un drum greşit. Dobândim în viaţă libertatea de a ne alege experienţele, valorile sub care trăim şi propriile trăiri, dar toate acestea vin cu un bagaj de cunoştinţe şi cutume deja înrădăcinate în propria noastră fiinţă. Contrastul dintre ele ne aşează între lumini şi umbre...
Comentarii