Mai au artiştii/trupele, astăzi, fani? Sau fanii sunt mai nou consideraţi prieteni? Da, ştiu şi înainte ca valul comunicării online între artist şi presupusul fan să ia amploare, fanul era considerat prieten de către artist. Dar, astăzi, cele două entităţi sunt aproape egale; cel puţin aşa se lasă a se înţelege. Şi aşa e, până la un punct. Şi fanul şi artistul sunt oameni! Dar, pe vremea în care se trimiteau încă scrisori (probabil că încă mulţi îşi mai amintesc rubrica din "Ecran Magazin" cu adresele vedetelor!), vedetele (şi acum, mă refer la artiştii care chiar aveau de ce să se numească aşa!) aveau un cult. Oamenii îi venerau. Oamenii cumpărau flori şi făceau coadă la sala de spectacole. Ziua în care era fixat spectacolul cu vedeta preferată era însemnată cu roşu în calendar şi, mai mult decât atât, era dedicată aproape în întregime pregătirilor pentru spectacol. Ţinută, flori, speach-ul din faţa vedetei, plus emoţiile care măcinau stomacul, sufletul, mintea fanului - toate întregeau tabloul unei zile în care fanul aştepta ora de începere a marelui spectacol. Astăzi, între fan şi artistul preferat nu mai exista bariere. Libertatea şi puterea de comunicare sunt mari. Fanul se consideră deja prieten al artistului, iar artistul, având nevoie de susţinerea lui, acceptă acest protocol nescris al prieteniei. Înainte, un fan avea de urcat multe trepte până să ajungă să beneficieze de încrederea artistului. Astăzi, cu o cerere de prietenie pe facebook, îi poţi spune orice, iar el e drăguţ, frumos, deschis, prietenos... Cuvântul fan e deplasat astăzi în era prieteniilor online; un fan preocupat să facă un gest frumos printr-o surpriză, e considerat hilar. În trecut, artiştii se lăudau cu numărul mare de fani sau de fancluburi. Fanul virtual nu mai este determinat să-şi cunoască idolul pentru că are posibilitatea oricând să-i zică orice. Fanul pământean era disperat şi gândea gesturi mari (e drept, uneori şi penibile, radicale, urâte!) pentru a se face remarcat în povestea de viaţă a celui venerat. Întâlnirile între fanii aceluiaşi artist/trupă produse în mediul virtual nu au însă acelaşi farmec cu întâlnirea face to face a celor preocupaţi de aceeaşi cauză. E ca şi cum săruţi pe cineva prin webcam... Nu poţi trăi bucuria de a interacţiona cu oameni cu aceleaşi preocupări ca şi tine, decât întâlnindu-te cu ei, trăind şi vorbind unul peste altul, transmiţând emoţia de la unul la altul, atingându-te cu ei, dând mâna cu ei, schimbând impresii şi documente de interes pentru ei, făcând fotografii, etc. Sau poate că interesul nu mai e să faci ceva pentru artistul care îţi place, ci doar să ştii că e acolo, printre prietenii tăi, fie ei şi virtuali şi din când în când să dai un like chiar dacă ai făcut-o din obişnuinţă... Şi atunci, la ce mai foloseşte cuvântul fan? Am senzaţia că e pe cale de dispariţie pentru că şi artiştii, în dorinţa lor de a părea modeşti nu mai au fani, ci, da, prieteni. Dar, oare câţi din cei 5000 de prieteni virtuali lasă o zi de la ei pentru un spectacol, pentru o întâlnire cu ceilalţi fani ai artistului sau pentru a fi voluntari într-un proiect important pentru artist? Câţi dintre ei sunt în stare să ia trenul, în miez de noapte, în ciuda sutelor de kilometri, ca să ajungă la timp, la o lansare pe care artistul o pregăteşte de atâta timp?Mai au artiştii/trupele, astăzi, fani? Sau fanii sunt mai nou consideraţi prieteni? Da, ştiu şi înainte ca valul comunicării online între artist şi presupusul fan să ia amploare, fanul era considerat prieten de către artist. Dar, astăzi, cele două entităţi sunt aproape egale; cel puţin aşa se lasă a se înţelege. Şi aşa e, până la un punct. Şi fanul şi artistul sunt oameni! Dar, pe vremea în care se trimiteau încă scrisori (probabil că încă mulţi îşi mai amintesc rubrica din "Ecran Magazin" cu adresele vedetelor!), vedetele (şi acum, mă refer la artiştii care chiar aveau de ce să se numească aşa!) aveau un cult. Oamenii îi venerau. Oamenii cumpărau flori şi făceau coadă la sala de spectacole. Ziua în care era fixat spectacolul cu vedeta preferată era însemnată cu roşu în calendar şi, mai mult decât atât, era dedicată aproape în întregime pregătirilor pentru spectacol. Ţinută, flori, speach-ul din faţa vedetei, plus emoţiile care măcinau stomacul, sufletul, mintea fanului - toate întregeau tabloul unei zile în care fanul aştepta ora de începere a marelui spectacol. Astăzi, între fan şi artistul preferat nu mai exista bariere. Libertatea şi puterea de comunicare sunt mari. Fanul se consideră deja prieten al artistului, iar artistul, având nevoie de susţinerea lui, acceptă acest protocol nescris al prieteniei. Înainte, un fan avea de urcat multe trepte până să ajungă să beneficieze de încrederea artistului. Astăzi, cu o cerere de prietenie pe facebook, îi poţi spune orice, iar el e drăguţ, frumos, deschis, prietenos... Cuvântul fan e deplasat astăzi în era prieteniilor online; un fan preocupat să facă un gest frumos printr-o surpriză, e considerat hilar. În trecut, artiştii se lăudau cu numărul mare de fani sau de fancluburi. Fanul virtual nu mai este determinat să-şi cunoască idolul pentru că are posibilitatea oricând să-i zică orice. Fanul pământean era disperat şi gândea gesturi mari (e drept, uneori şi penibile, radicale, urâte!) pentru a se face remarcat în povestea de viaţă a celui venerat. Întâlnirile între fanii aceluiaşi artist/trupă produse în mediul virtual nu au însă acelaşi farmec cu întâlnirea face to face a celor preocupaţi de aceeaşi cauză. E ca şi cum săruţi pe cineva prin webcam... Nu poţi trăi bucuria de a interacţiona cu oameni cu aceleaşi preocupări ca şi tine, decât întâlnindu-te cu ei, trăind şi vorbind unul peste altul, transmiţând emoţia de la unul la altul, atingându-te cu ei, dând mâna cu ei, schimbând impresii şi documente de interes pentru ei, făcând fotografii, etc. Sau poate că interesul nu mai e să faci ceva pentru artistul care îţi place, ci doar să ştii că e acolo, printre prietenii tăi, fie ei şi virtuali şi din când în când să dai un like chiar dacă ai făcut-o din obişnuinţă... Şi atunci, la ce mai foloseşte cuvântul fan? Am senzaţia că e pe cale de dispariţie pentru că şi artiştii, în dorinţa lor de a părea modeşti nu mai au fani, ci, da, prieteni. Dar, oare câţi din cei 5000 de prieteni virtuali lasă o zi de la ei pentru un spectacol, pentru o întâlnire cu ceilalţi fani ai artistului sau pentru a fi voluntari într-un proiect important pentru artist? Câţi dintre ei sunt în stare să ia trenul, în miez de noapte, în ciuda sutelor de kilometri, ca să ajungă la timp, la o lansare pe care artistul o pregăteşte de atâta timp?
Comentarii