Nu-mi aduc aminte ca la Botoșani să fi fost un 22 decembrie 1989 sângeros. E drept că, pe atunci, nu aveam decât vreo 9 ani. Deci, cam când mă bucuram de primele clipe de pioner, fiu demn al poporului comunist... Bun, trecînd peste asta, mi-aduc aminte de celebra, acum, dar plină de candoare, atunci întrebare a mea: "Bun, și cine conduce țara???". Chiar așa, cine ne conduce țara? O mai conduce cineva? Și tot de atunci mi-aduc aminte de valul amețitor al vecinilor speriați și îngrijorați că apa nu mai e potabilă, ca să avem grijă... Mi-aduc aminte și încercările disperate ale mamei de a da de tata, plecat într-o delegație (mă rog, nu mai știu dacă una de serviciu sau pentru o acumulare de provizii înainte de sărbători, la Iași!). Tata terminase armata cu oarece funcție și, deci se putea număra oricînd printre cei chemați în prima linie... Degeaba, încerca mama căci telefonul căzuse. De tata a dat mai tîrziu când, parcă sunase el să ne anunțe că totul e-n regulă. Și, tot atunci, tata ne-a întrebat dacă am aflat cele petrecute în țară. Le aflasem dar nu de la televizor pentru că nu prea obișnuiam noi pe atunci să stăm gură-cască în fața micului ecran... Le aflasem de la radio. De fapt, sora mea mai mare ca mine, dar nu cu mult, auzise un pic din imnul de azi al României de la vecini. I s-a părut apoi ciudat că la radio se vorbea așa urît despre „Tovarășa academician doctor inginer Elena Ceaușescu”, savanta de renume mondial... Era șocant și uimitor... O sperietură, dar nu pentru ce va fi ci pentru ideea că cei doi conducători nu vor mai fi cu noi... Mai mult de atît însă nu-mi amintesc. A fost un 22 decembrie 1989, care ne-a deschis poarta spre libertate, dar pe care, poate naivi atunci, am înțeles mai greu că democrația înseamnă o libertate corectă a propriilor alegeri...Am făcut alegerile un pic cam prea anarhic. Și asta parca ne doare acum! Ne va lua timp acum să le ordonăm, să le așezăm în ordinea lor firească...
Comentarii