Îmi place să primesc like. Și știu că și ție, cel care, de câțiva ani ai intrat în rețea. Nu fii ipocrit și recunoaște că nu te simți prea bine dacă postezi ceva în rețea și nu primești măcar un like. Dacă te mai alegi și cu un comment, deja îți vin idei pentru încă o postare și tot așa. Îți place. Și mie, recunosc! Sunt un fan al likeurilor iar când văd oameni care dau share la paginile create de mine, îmi crește inima. Când văd cum paginile cresc în likeuri și oamenii comentează la postările paginii, sunt în al nouălea cer. Mă determină, mă stimulează, un pic mă fac dependentă. Dependentă nu de rețea în sine ci de legăturile create, de posibilitatea de a promova online ceea ce fac în mediul virtual și dincolo de el. Rețeaua în cauză e un spațiu public, lucru stabilit, din câte știu de Instanță, și fiecare alege cum se afișează acolo, ce și cum vrea să fie remarcat de ceilalți. Am citit de multe ori prin postările oamenilor pe rețea, atenționări că vor renunța, că nu le mai trebuie, că s-au săturat și a doua zi, și-n următoarele, erau tot acolo între like și share, cu fotografii din bucătarie, din dormitor, din parc, cu copilul, cu mama, cu gașca, în toate ipostazele... Probabil că trăim de ce nu, două vieți! Una terestră și alta online. Am prieteni în listă cărora nu le știu chipul decât din fotografia postată (și asta poate să nu fie cea reală: m-am păcălit tare odată în sensul acesta), dar cu care vorbesc, comentez, fac schimb de like și share. Am prieteni în listă care nu m-au întâlnit fizic/face-to-face niciodată, dar care, știindu-mă de pe rețea, m-au recunoscut pe stradă. S-a întâmplat și invers! Am prieteni în listă cu care în mediul virtual vorbesc mult, povestesc câte-n lună și-n stele, iar face-to-face, se crează un blocaj, un fel de lipsă de subiecte, deși nu asta e.... Rețeaua asta a ajuns să înlocuiască zecile de siteuri și bloguri de mare popularitate înainte ca ea să se înfiripeze, iar azi îi revine ei obligația de le promova. Mai rar, mai vezi oameni care să scrie postări pe blogurile personale pentru că notița de pe facebook e mai aproape și mai repede de folosit. Mai rar intră oamenii, azi, pe siteuri și chiar și atunci, o fac pentru că titlul unui link postat în rețea li s-a părut wow! Nu trebuie să ajungi acasă, să deschizi calculatorul ca să intri în rețea, e necesar doar telefonul mobil și astfel toți prietenii tăi din rețea află unde și cu cine ești. E cool! Funny, chiar! Acum câțiva ani, când calculatorul era pentru cei mai mulți dintre noi un lux și chiar mai devreme de asta, scriam zeci de scrisori având corespondențe cu diferiți oameni din țară, care împărtășeau aceleași pasiuni ca mine. Scriam pagini întregi, comunicând despre ce am mai făcut, cum e cu pasiunea mea etc. Atunci aveam timp pentru că singura mea datorie era școala, acum timpul e din ce în ce mai fracționat din cauza multiplelor activități pe care le desfășor și ne înțelegem din simboluri: like, share, smile etc. E clar, scrisorile au devenit trecut sau, în cel mai bun caz, s-au transformat în dialoguri virtuale. Nu e la fel, dar e mai repede, e mai comod, e mai simplu și în plus, câștigi timp! Nu sunt împotriva folosirii în exces a rețelei pentru că asta înseamnă comunicare. Comparând cu perioada scrisorilor, aș spune că raționamentul e același: nevoia de comunicare, de a interacționa, de a schimba opinii. Bubele sunt altele și nu rețeaua e de vină ci noi cei care o folosim eronat sau care o înțelegem greșit. Rețeaua e o necesitate și autorii ei își merită cu vârf și îndesat felicitările pentru lucrare. O lume întreagă e acum la picioarele ei. Pînă când? Contează mai puțin. Probabil pînă când se va inventa ceva superior, care o va putea înlocui. Până atunci, însă cam suferim când dispare din diferite motive tehnice și asta spune totul! Rețeaua e dominatoare...
Comentarii