S-a dus şi septembrie. Repede şi zgribulit, la fel ca vara. Aproape că, dacă dau la o parte vreo două săptămâni din luna august, când a fost cald bine, aş spune că nici n-a fost vară. Am aşteptat vara ca să mă bucur de soare fierbinte, de un bronz sănătos şi, când colo, m-am trezit într-un septembrie rece, un pic mai rece decât iulie, poate la fel ca iulie. Iubesc vara pentru că e prietenoasă, pentru că nu te simţi indispus, pentru că dimineaţa, te dai repede jos din pat şi, seara, deschizi larg fereastra şi respiri mirosul de tei înflorit. Toamna o ador pentru peisajul mirific, pentru coloritul de poezie. Toamna e ea însăşi o poezie, un cântec, un dans în doi, un vis. O ador pentru asta! Iar iarna, da, iarna e plăcută pentru pregătirile furibunde dinaintea Crăciunului, pentru liniştea nebună din ziua cea mare, pentru bulgării albi şi pufoşi, pentru imaginea ei de alb la fereastră. Dar o încarcă trist facturile la întreţinere. Dacă n-ar fi atât de frig, atât de scump frigul adus de ea, poate că iarna ar fi al meu anotimp fericit. Primăvara o asemăn unei domnişoare, e o adolescentă care încă îşi prinde două codiţe şi îşi dă timid cu rimel. E caldă, dezbraci paltonul şi iei pe tine un simplu pulover şi te plimbi în natură mult, jucându-te cu primele raze ale unui soare încă suficient de rece, dar primitor şi deschis, gata să-ţi intre în suflet. Primăvara, o ador pentru acest vis pe care-l aduce, pentru forţa ei în speranţă, pentru jocul în care te cheamă, pentru dragostea de care simţi nevoie.
Comentarii