În mintea mea sunt vreo trei idei de postări, plus una, lansată ieri de Ana, reporterița Buzz și bloggeriță de talie națională :P. Sâmbătă, începe a 31-a ediţie a Festivalului Mărţişor, pentru mine, în ultimii 10 ani, o adevărată sărbătoare. Presupun că va fi la fel, dar îmi va fi dor de efervescenţa aia din ultimii ani, de persoanele dragi pe care, vineri seară, le aşteptam la gară, după care luam cina cu ele, în aceeaşi zi, sâmbătă, tam-nesam, eram cu ele la cafea, apoi îi însoţeam la prânz şi evident la festival. Cu alte cuvinte, erau zilele în care nu mai era nimic altceva pentru mine decât Festivalul Mărţişor.
Anul aceasta, va fi altfel, voi fi acolo, dar voi trăi un pic nostalgia anilor trecuţi. Îmi e dor să-i întâlnesc la Botoşani pe Titus Andrei, pe Ionel Tudor, pe Andreea Andrei. Da, să colind prin magazinele de pe Pietonalul Unirii cu Andreea, să căscăm gura printre noile tendinţe de la magazinele din Botoşani. Îmi va fi dor de glumele lor, de râsul care incita la râs, de dialogul savuros.
Am amintiri frumoase cu aceşti oameni pe care îi Respect ENORM. Sunt sigură că şi eu, la rândul meu, mi-am câştigat în sufletul lor un loc, căci, credeţi-mă, dincolo de orice defect al meu, mă mândresc cu un instinct special, simt atunci când deranjez, când lucrurile pe care le fac nu convin. La ei asta nu am simţit niciodată. Dimpotrivă! Am şi acum amintirea unei zile de final de festival, acum doi ani.
I-am condus până la vagonul de tren, i-am îmbrăţişat, i-am pupat, ne-am spus vorbe frumoase de rămas bun şi aproape că nu ne lăsam plecaţi. Altceva, nimic, decât că viaţa merge înainte. Sunt sigură că la calitatea umană pe care o au aceşti oameni- Ionel Tudor, Titus Andrei, Andreea Andrei- , oricând îi voi întâlni, vor avea aceeaşi mare şi plăcută surpriză să mă revadă. Căci, invers, din partea mea, deci, nu există comentarii!
Îi voi îmbrăţişa cu sufletul, cu braţele, cu ochii oricând! Îi stimez şi apreciez ENORM. ÎI ADMIR!
Comentarii