Ei încă nu au posibilitatea de a vedea lucrurile atât de generos, de a vedea că mai întâi trebuie să curățăm mizeria umană care există și care împarte lumea din țara asta atât de diferit, care face totul atât de nedrept pentru unii. Căci, ce ar fi dacă toți am înțelege, cu adevărat, noțiunea de voluntariat?! Cum ar fi dacă într-o acțiune de voluntariat, cum este de pildă campania Let's Do It, Romania!, care, chipurile, ne responsabilizează, marea majoritatea nu ar răspunde sec și dur: "Și mie ce-mi iese?". Ce ar fi dacă politicienii pe care îi vedem atât de harnici o lună de zile înainte de alegeri chiar ar face ce promit? Ei, copiii-reporteri, cei cu care am filmat vineri, sunt la vârsta la care spun doar ce zăresc prima dată. Și e firesc așa!
Eu îmi iubesc nespus de mult țara, motiv pentru care nici nu vreau să plec de aici, dar mă doare că noi, cei ce o locuim, o batjocorim, o rupem în bucăți, o înjurăm, dar o iubim doar la 1 decembrie. Anul trecut, pe 1 decembrie, mi-am pus la rucsac o panglică tricoloră pe care mi-am făgăduit s-o port tot anul dacă tot afirm cu atâta emfază că-mi iubesc țara. Și o am și astăzi, cu câteva zile înainte de acest frumos 1 decembrie. Denisa Sandu de 14 ani de la cercul meu de jurnalism a procedat la fel. Deci, se poate. Chiar dacă, nu de puține ori, vezi, trecând prin lume, ochi alungiți asupra genții tale sau guri uimite: "ce patrioată ești!". Nici nu știu dacă port acel mic tricolor de patriotism, dar consider că atâta vreme cât ne îmbrăcăm cu tricouri cu steagul Angliei, putem să ne accesorizăm ziua și cu un însemn național indiferent că e vorba de un tricou, de un breloc sau o oarecare bentiță. Și pe lângă asta, mai trebuie să ne gândim că ne iubim țara demonstrând: învățăm, ne implicăm în acțiuni menite să aducă un pic de bine în viața cuiva, dezvoltăm proiecte, plantăm fapte pentru noi și cei din jurul nostru și nu promisiuni. Asta înseamnă, în opinia mea, să-ți iubești țara și nu s-o spui într-un discurs lângă o statuie, la un așteptat sau nu 1 decembrie.
Până la urmă e greu să faci o schimbare când doar unul dintr-un milion poartă o panglică tricoloră la geantă, gândindu-se cu suflet curat la țara lui. Toți sau cât mai mulți trebuie să facă asta. Și toți trebuie să se gândească la fapte care să ducă la creșterea nivelului de cultură, de educație, care să ducă la stimularea creativității și la dezvoltarea inteligenței în țara noastră. Din păcate, însă, odată implementat un rău care ție îți aduce confort, cu greu îl mai dai afară. E nedrept să știi că tu susții anumite cauze pentru a îndrepta lucruri punându-ți mintea la contribuție fără a avea pretenții financiare și alții îți fură munca (trăim în țara lui copy/paste) cu același scop, chipurile, dar câștigând o căruță de bani.
Asta e România mea? Nu, clar, nu! Trist însă nu e neapărat asta, ci mai degrabă a continua să perpetuăm o mentalitate greșită, inoculându-le copiilor idei greșite despre cum trebuie să muncească sau cum să se poarte cu valorile societății în care trăiesc.
La ei mai e speranța că România poate fi și dreaptă, și frumoasă, și curată. Noi am demonstrat că nu suntem în stare sau chiar nu vrem să bandajăm, să oblojim rănile pe care i le facem țării zi de zi. Suntem prea puțini noi cei care purtăm, înainte de altele, steagul în văzul lumii ca să ardă mai multă lumină decât întuneric în căsuța aceasta
Da, de aceea, și cercul Micii reporteri se chinuie să reziste, pentru că țara are nevoie maine de oameni mai devotați ei, mai sinceri cu ea, mai drepți și mai onești cu limba ei, cu neamul și istoria care au clădit-o peste timp. Astăzi, demonstrăm doar că suntem lași, suntem netrebnici și nedemni de țara noastră. Țara plânge și nouă ne pasă doar de sacul nostru. Când va fi invers, probabil, lucrurile se vor schimba.
Comentarii