Astăzi, una dintre ultimele urări pentru ziua de ieri. Doamna Margareta Pâslaru. Oh, Doamne! E un fenomen, o piatră rară și ca om și ca artist. A inceput cu iertare pentru întârziere. Doamne!
Repet, Margareta Pâslaru. Lasă-mi toamna, pomii verzi. Veronica, pentru cei mai mici. Filme, muzica, campanii umanitare. Oh, Doamne!!! Spui Margareta Pâslaru, spui calitate până la cel mai mic detaliu. Mă feresc să spun perfecțiune pentru că asta nu există, spre ea tindem cu toții în marea noastră majoritate.
Dar telefonul doamnei Margareta Pâslaru, un interviu realizat de un copil aflat la început în ale interviului mi-au întărit lecția învățată ieri.
"Eu nu știu, n-am văzut să mai fie un proiect ca al dvs să fie făcut cu atâta devoțiune, va felicit, sincer, și continuați. Se vede că iubiți copiii și copiii vă iubesc. Un copil nu minte. Se vede că faceți ce vă place", dau din memorie cât îmi amintesc din vorbele ei.
Sunt onorată și emoționată de fiecare dată de vorbele ei. Mi-a întărit încă o dată convingerea plecată din lecția primită ieri de la viată: e timpul să mă apreciez mai mult (nu la modul de cădea în zona ridicolului), să apreciez mai mult o idee ca Buzz, să apreciez mai mult proiectul meu. Iar asta înseamnă niște lucruri pe care trebuie sa le iau serios în calcul.
Căci Buzz e o formă liberă de dezvoltare pentru orice copil. Mai mic, mai mare, mai curajos, mai vesel, mai timid...
Spuneam de interviul copilului pt o știre azi. "și dacă ma fac de rîs, dacă nu pot?". "Ba poți", i-am zis, "Doar trebuie să ieși din bucla ta care nu te lasă să arăți câte poți", am continuat. "trebuie să faci interviuri și să ai încredere în mine că nu am niciun interes să te pun într-o lumină proasta". Apoi i-am explicat că aleg/selectez nterviurile în funcție de potențialul pe care fiecare îl are, de nivelul la care este. De aceea nu trebuie să ne grăbim, trebuie să aflăm lucrurile pas cu pas. Chiar dacă tentația de a face la fel ca cei mai mari e mare.
Repet, Margareta Pâslaru. Lasă-mi toamna, pomii verzi. Veronica, pentru cei mai mici. Filme, muzica, campanii umanitare. Oh, Doamne!!! Spui Margareta Pâslaru, spui calitate până la cel mai mic detaliu. Mă feresc să spun perfecțiune pentru că asta nu există, spre ea tindem cu toții în marea noastră majoritate.
Dar telefonul doamnei Margareta Pâslaru, un interviu realizat de un copil aflat la început în ale interviului mi-au întărit lecția învățată ieri.
"Eu nu știu, n-am văzut să mai fie un proiect ca al dvs să fie făcut cu atâta devoțiune, va felicit, sincer, și continuați. Se vede că iubiți copiii și copiii vă iubesc. Un copil nu minte. Se vede că faceți ce vă place", dau din memorie cât îmi amintesc din vorbele ei.
Sunt onorată și emoționată de fiecare dată de vorbele ei. Mi-a întărit încă o dată convingerea plecată din lecția primită ieri de la viată: e timpul să mă apreciez mai mult (nu la modul de cădea în zona ridicolului), să apreciez mai mult o idee ca Buzz, să apreciez mai mult proiectul meu. Iar asta înseamnă niște lucruri pe care trebuie sa le iau serios în calcul.
Căci Buzz e o formă liberă de dezvoltare pentru orice copil. Mai mic, mai mare, mai curajos, mai vesel, mai timid...
Spuneam de interviul copilului pt o știre azi. "și dacă ma fac de rîs, dacă nu pot?". "Ba poți", i-am zis, "Doar trebuie să ieși din bucla ta care nu te lasă să arăți câte poți", am continuat. "trebuie să faci interviuri și să ai încredere în mine că nu am niciun interes să te pun într-o lumină proasta". Apoi i-am explicat că aleg/selectez nterviurile în funcție de potențialul pe care fiecare îl are, de nivelul la care este. De aceea nu trebuie să ne grăbim, trebuie să aflăm lucrurile pas cu pas. Chiar dacă tentația de a face la fel ca cei mai mari e mare.
Comentarii