Să fim solidari până la capăt....

Nu-s obișnuită cu tăcerea asta de weekend. Sfârșiturile mele de săptămână sunt agitate, pline, vesele și zgomotoase. Nu haotice. Știu aproape de fiecare dată ce vreau și fac, încotro mă duc. Sunt, în ciuda aparențelor, o fire cerebrală. Weekendul acesta e altfel. Liniște. Ca la Crăciun. Îmi vine să desfac bradul, să-l împodobesc, să pun colindele lui Hrușcă și să le ascult în luminițele bradului cu globuri multicolore. Nu, nu-i o glumă. Asta-i senzația, căci de obicei sărbătorile sunt pentru mine prilej de regăsire de sine, de liniște, de bucurie spirituală. Izolarea asta ne face poate mai umani, ne apropie, ne aruncă din haosul vieții cotidiene. Lăsăm întrucâtva să mai respire și pământul nostru. Ne fac bine câteva întrebări despre existența noastră, ne aducem aminte, povestim, ne jucăm, citim, colorăm, ne dăm seama că munca pe care o facem de obicei ne place, căci ne cam lipsește. Un pic chiar parcă suntem dependenți de activitățile zilnice. O pauză, deci, se cuvine. Un pic. Dar întrebarea e până când? 22 martie e o dată. Un prim termen. Unul care, mai mult ca sigur, va fi prelungit. Vom continua, cel mai probabil, să ne izolăm, să ne ascundem de virusul ucigaș. Habar n-am. Până când? Că facturile n-așteaptă să treacă virusul. Utilitățile, la fel. A studia în casă nu-i totuna cu a o face la școală ori oricum alături de alți tineri asemeni ție. Pe mine mă sperie, nu atât virusul ăsta, ci ceea ce se va întâmpla după panica asta, după perioada de izolare. Probabil o să ne mai trebuiască vreo zece ani de redresare, probabil alte tăieri,  noi proteste în stradă, probabil... în niciun caz, nu ne așteaptă vremuri bune. Și cu cât perioada asta se va prelungi cu atât mai dură ne va fi viața după izolare. Sper doar că românii vor înțelege și atunci, la fel ca acum, perioada de criză pe care o vom traversa. Și vor face și atunci, la fel ca acum, apel la solidaritate, la calm, pace, la RĂBDARE. Exact ca acum când ne izolăm în casă pentru a diminua pericolul Coronavirus. Nimic mai mult. Să fim solidari până la capăt.

Comentarii