Aş putea să încep cu un simplu mulţumesc pe care să-l adresez unei persoane datorită căreia am ajuns să "îmbătrânesc" cinci ani în presă. 
Chiar nu e greu deloc, dar prefer ca mulţumirile să le adresez personal şi am făcut-o de fiecare data când am avut ocazia. În martie anul acesta am împlinit cinci ani de când am început să lucrez la România liberă. Cine ar fi crezut atunci că voi face faţă?! Nu aveam experienţă. Nu lucrasem decât două luni la un alt ziar regional. Insuficient însă ca să spun că voi reuşi. Am vrut să demonstrez că îmi merit locul. Nu mi-a fost uşor dar am perseverat. Am ştiut doar că vreau să continui! 
În fiecare an, în luna martie am avut o nouă tresărire la gândul că a mai trecut un an. În comparaţie cu ceilalţi colegi mi se părea puţin dar uitându-mă la ce am făcut am ştiut că nu au trecut degeaba pe lângă mine anii aceştia. Am învăţat să scriu, am învăţat să descopăr ineditul! Vremea a trecut, timpul macină şi aleargă mai repede parcă decât atunci când am început. Atunci, când luam o decizie o cântăream puţin pentru că mă rodea nerăbdarea. Acum presiunile vin din exterior chiar dacă vreau să "mestec" de două ori deciziile. M-am gândit nu odată că orice început are un final. Nu există poveste fără sfârşit indiferent că e nuvelă, roman, foilleton sau schiţă...Nu-mi plac finalurile chiar dacă recunosc că îmi prind bine uneori schimbările. Finalul îmi provoacă o stare de nesiguranţă pentru începutul care urmează. Pentru că, da...nu există final fără un alt început. Altfel, nu am mai trăi! Viaţa e o junglă, uneori un circ, alteori un spectacol... Niciodată, una singură! O poveste se încheie pentru că e loc de o schimbare. Finalul vine când începi să manifeşti adrenalină pentru ceva nou! Încă nu ştiu dacă asta îmi doresc dar am bănuiala că finalul poveştii mele conturată în aceşti cinci ani e pentru că îmi doresc să încerc şi altceva. Nu prea departe de ce am făcut până acum chiar dacă îmi va fi dor de lumea pe care o simt a mea acum. Nimic în viaţă nu e întâmplător şi singurul lucru pe care mi-l doresc acum este să-l simt în continuare pe Cel de Sus deasupra mea pentru a-mi inspira încredere, noroc şi putere pentru ceea ce voi face. E şi motivul pentru care gustul amar lăsat de finalul poveştii îl pot presăra acum cu optimismul noului început.
Chiar nu e greu deloc, dar prefer ca mulţumirile să le adresez personal şi am făcut-o de fiecare data când am avut ocazia. În martie anul acesta am împlinit cinci ani de când am început să lucrez la România liberă. Cine ar fi crezut atunci că voi face faţă?! Nu aveam experienţă. Nu lucrasem decât două luni la un alt ziar regional. Insuficient însă ca să spun că voi reuşi. Am vrut să demonstrez că îmi merit locul. Nu mi-a fost uşor dar am perseverat. Am ştiut doar că vreau să continui! 
În fiecare an, în luna martie am avut o nouă tresărire la gândul că a mai trecut un an. În comparaţie cu ceilalţi colegi mi se părea puţin dar uitându-mă la ce am făcut am ştiut că nu au trecut degeaba pe lângă mine anii aceştia. Am învăţat să scriu, am învăţat să descopăr ineditul! Vremea a trecut, timpul macină şi aleargă mai repede parcă decât atunci când am început. Atunci, când luam o decizie o cântăream puţin pentru că mă rodea nerăbdarea. Acum presiunile vin din exterior chiar dacă vreau să "mestec" de două ori deciziile. M-am gândit nu odată că orice început are un final. Nu există poveste fără sfârşit indiferent că e nuvelă, roman, foilleton sau schiţă...Nu-mi plac finalurile chiar dacă recunosc că îmi prind bine uneori schimbările. Finalul îmi provoacă o stare de nesiguranţă pentru începutul care urmează. Pentru că, da...nu există final fără un alt început. Altfel, nu am mai trăi! Viaţa e o junglă, uneori un circ, alteori un spectacol... Niciodată, una singură! O poveste se încheie pentru că e loc de o schimbare. Finalul vine când începi să manifeşti adrenalină pentru ceva nou! Încă nu ştiu dacă asta îmi doresc dar am bănuiala că finalul poveştii mele conturată în aceşti cinci ani e pentru că îmi doresc să încerc şi altceva. Nu prea departe de ce am făcut până acum chiar dacă îmi va fi dor de lumea pe care o simt a mea acum. Nimic în viaţă nu e întâmplător şi singurul lucru pe care mi-l doresc acum este să-l simt în continuare pe Cel de Sus deasupra mea pentru a-mi inspira încredere, noroc şi putere pentru ceea ce voi face. E şi motivul pentru care gustul amar lăsat de finalul poveştii îl pot presăra acum cu optimismul noului început.
Comentarii