Nu știu să spun multe cuvinte despre Papa Francisc. Cunosc atât cât s-a dat la televizor și cât urechea mea a reușit să înregistreze.
Aș putea spune privind la ochii lui calzi că emana bunătate, iar asta mă face să-mi amintesc de îndemnurile sale către pace și dragoste între oameni.
Faptul că a lăsat, ca dorință, pentru când nu va mai fi cu noi, cei trăitori pe pământ, să nu aibă o înmormântare fastuoasă, se înscrie în această bunătate pe care a împărțit-o. Căci bunătate înseamnă și generozitate, și modestie, și calm, și dorința de a fi OM.
Ne certăm deseori pe tema homosexualității. Papa Francisc nu i-a renegat niciodată pe homosexuali, considerând și asta o formă de iubire; în fond, fiecare își va da cărțile pe față în fața Marelui când va fi să fie...
Papa Francisc avea o putere extraordinară a iertării și a binelui și păcii împărtășite. Am vaga senzație că lumea avea încă nevoie de un astfel Papă. Lumea aceasta în care domină dezordinea, haosul, răzvrătirile și superficialul, avea nevoie de Papa Francisc. Poate că plecarea lui într-o zi de Paști nu e întâmplătoare; el a predicat la un moment dat ca Paștele să fie sărbătorit laolaltă de catolici și ortodocși.
Mi se pare absolut necesar să învățăm de la Papa Francisc, o dată cu plecarea lui la Iisus, lecția asta a umanității. Să fim Oameni întâi, să fim altruiști, să împărțim iubire, să fim buni....Să ne râdă blândețea prin ochi. Lui Papa Francisc i se luminau ochii de căldura sufletului. Priviți știrile la televizor dincolo de comentarii și burtiere: priviti-i ochii, priviti-i sufletul. E lecția pe care ne-o lasă acum, aici ... Adio, Papa Francisc! Ai grija de noi, de Sus, de Acolo din Raiul în care vei păși cu eleganță și blândețe!
Comentarii