Trei dintre piesele din playlistul din această seară îmi cântă despre toamnă. Le repet pe acelea întruna. Îmi place să ascult versurile. Mă las furată de vraja muzicii....
Toamna a venit! Sunt melancolică! E diagnosticul pe care mi-l pun singură. Nu am nevoie de medic. E prima dată când nu am nevoie de medic la un comportament mai ciudat al firii mele. Când vine toamna serile mele sunt prinse de tristeţea aceasta tăcută. Nu e o tristeţe de îngrijorat. E melancolia sufletului de romantic. E dorul de vara care a plecat. E amintirea clipelor petrecute. E gândul că nu mai e mult până la sărbători. Trei sferturi din an au trecut deja...
Mă întorc cu gândul la şcoală: învăţătoarea mea din clasa a IV-a, la profesoara mea de franceză din liceu, la primul meu chiul din gimnaziu, la chiul în masă de la mate dintr-a IX-a, la prima oră de franceză din clasa a IV-a, la primul 10 la primul test la limba engleză, la primul 2 primit la mate ca n-am stiut ce-i aia bisectoare, la învăţătorul care a înlocuit-o două săptămâni pe doamna şi care acum mi-e vecin, la prima zi de liceu...Mă întorc cu gândul spre copilărie... piesele din playlistul din seara aceasta tomnatică mă încurajează în demersul meu. Mi-aduc aminte de florile pe care i le-am dat Mirabelei Dauer pe scenă, mă încearcă o emoţie când îmi amintesc că am dansat "Raţa" alături de Corina Chiriac şi alţii copii pe scenă, mi-aduc aminte Cătălin Crişan pe care l-am văzut într-un spectacol cu Marian Ralea pe care l-au avut la Botoşani când eu eram în clasa a IV-a. M-a pupat pe frunte după ce i-am dat flori. Era preferatul meu atunci! Mi-e dor de bunicii mei care nu mai sunt, de prăjiturile pe care mi-le trimitea bunica de la Iaşi în fiecare an de Sfântul Ioan, mi-e dor să-i cer bunicii cordeluţe ca să fac haine la păpuşi. Amintirile se opresc la aniversările mele la care îmi chemam toţi prietenii din faţa blocului şi unde depăşeam frecvent miezul nopţii. 
Slalom printre vremurile trăite. Nu multe dar suficiente ca să-mi acopăr inima cu ceva în zilele melaconlice de toamnă. Emoţia transformată în lacrimi de la examenul de admitere în liceu. La început lacrimi de teamă, de îndoială, de neîncredere, apoi lacrimi de fericire. Nopţile nedormite pentru că bacalaureatul gonea din urmă, fiecare vis împlinit sau rămas în perna adolescenţei construiesc labirintul melancoliei în care mă învârt în acest început de toamnă. Rugina frunzelor completează imaginea tristă a toamnei, o tristeţe rece care apasă şi mai mult pe sufletul meu de romantic. Toamna răzbate din difuzorul meu. Aleargă nebună prin mine şi nu am frâne s-o opresc. Mi-aduc aminte că astăzi este deja un an de când am luat licenta. Şi parcă a fost ieri! Mi-e dor inclusiv de anii din facultate, de drumurile la Iaşi, de profii care veneau la Botoşani, de examenul acela la care n-am învăţat exact ceea ce ne-a picat. Noroc cu cursul colegei din faţă de care mi l-a dat pentru a citi măcar o dată capitolul acela. Mi-a rămas în cap exact esenţialul. Mi-aduc aminte de proiectul despre Botoşani care a fost intens lăudat pe care l-am făcut noi "gasca" de la Botoşani pentru seminarul de la "Publicitate". Şi proful de care ţi-era mai mare dragul pentru că nu îţi vorbea niciodată din curs. Vorbea ca să înţelegi ce şi cum. Cu exemple concrete! Muzica îmi însoţeşte melancoliile. Aceleaşi piese tomnatice mă aruncă în trecutul frumos pe care l-am trăit. Motiv să lupt pentru un viitor care să-mi dea mai târziu amintiri cel puţin la fel de frumoase!
Slalom printre vremurile trăite. Nu multe dar suficiente ca să-mi acopăr inima cu ceva în zilele melaconlice de toamnă. Emoţia transformată în lacrimi de la examenul de admitere în liceu. La început lacrimi de teamă, de îndoială, de neîncredere, apoi lacrimi de fericire. Nopţile nedormite pentru că bacalaureatul gonea din urmă, fiecare vis împlinit sau rămas în perna adolescenţei construiesc labirintul melancoliei în care mă învârt în acest început de toamnă. Rugina frunzelor completează imaginea tristă a toamnei, o tristeţe rece care apasă şi mai mult pe sufletul meu de romantic. Toamna răzbate din difuzorul meu. Aleargă nebună prin mine şi nu am frâne s-o opresc. Mi-aduc aminte că astăzi este deja un an de când am luat licenta. Şi parcă a fost ieri! Mi-e dor inclusiv de anii din facultate, de drumurile la Iaşi, de profii care veneau la Botoşani, de examenul acela la care n-am învăţat exact ceea ce ne-a picat. Noroc cu cursul colegei din faţă de care mi l-a dat pentru a citi măcar o dată capitolul acela. Mi-a rămas în cap exact esenţialul. Mi-aduc aminte de proiectul despre Botoşani care a fost intens lăudat pe care l-am făcut noi "gasca" de la Botoşani pentru seminarul de la "Publicitate". Şi proful de care ţi-era mai mare dragul pentru că nu îţi vorbea niciodată din curs. Vorbea ca să înţelegi ce şi cum. Cu exemple concrete! Muzica îmi însoţeşte melancoliile. Aceleaşi piese tomnatice mă aruncă în trecutul frumos pe care l-am trăit. Motiv să lupt pentru un viitor care să-mi dea mai târziu amintiri cel puţin la fel de frumoase!
Comentarii