Ieri seara (4 oct.) m-am uitat la gala laureatilor de la festivalul Dan Spătaru. Efectul produs asupra mea? Mi s-a făcut dor de muzica artistului. Mi s-a făcut dor să ascult cateva din şlagărele pe care le-am fredonat şi eu, pe care le auzeam frecvent când eram micuţă. Cel mai dor îmi e de Nu m-am gândit la despărţire... N-are nicio legătură cu postul meu de acum, dar cumva se leagă. Cât am lucrat în radio (îmi pare rău pentru interviurile pe care le făceam si evenimentele muzicale la care participam şi chiar mă implicam. N-am să renunţ însă la a participa la evenimentele acestea chiar dacă nu mai reprezint interesele radioului. Voi participa pentru că îmi place prea mult!) am avut o plăcere deosebită să fac medalioane cu artiştii din generaţiile trecute pentru că eram convinsă că astea prind cel mai bine la public. De ce? Pentru că oamenilor le este dor de muzica lor. Îmi plăcea să le fac pentru că, lucrând la ele, îi descopeream şi eu având în vedere că sunt destul de tânără ca să spun că ştiu multe! Multe am aflat şi aici la radio! Mi-a plăcut! Am făcut un medalion pentru Aurelian Andreescu (mi-e foarte drag!), pentru Mihaela Runceanu (doua, unul pentru 4 noiembrie, celălalt pentru 4 mai), pentru Laura Stoica. Am vrut să fac unul pentru Dan Spătaru. Întotdeauna medalioanele mi-au luat mai mult timp decât interviurile chiar dacă şi aici îmi trebuia documentare. Dar la medalioane trebuia să-mi aleg bine oamenii cei mai potriviţi pentru a-mi vorbi despre personalitatea în cauză. Şi credeţi-mă, acest lucru nu e deloc uşor. Dacă îmi pare rău de ceva e că nu am mai apucat să fac un medalion dedicat lui Dan Spătaru deşi am avut intenţia asta. Ştiu, timpul nu e pierdut. Nu poţi să ştii niciodată cum ajungi să lucrezi din nou în radio! Mi-aduc aminte că-mi planificasem într-o zi schema pentru medalion. Rămăsese doar să aleg persoanele cu care voi vorbi. De una eram sigura: Sida Spătaru dar restul...erau atât de mulţi iar eu trebuia să aleg cel mult 4 sau 5.... N-am fost în stare să-i aleg. Iar acum am regretul că nu am un medalion pentru Dan Spătaru. La fel s-a întâmplat în cazul Laurei Stoica. Pe vremea în care trăia mi-aduc aminte că-mi propusesem să fac un interviu cu ea. În săptămâna aceea însă apăruse ceva imprevizibil şi pe ultima sută de metri am schimbat vedeta cu gândul că data viitoare am să fac cu Laura. Data viitoare a fost rândul altuia şi tot aşa până când Laura s-a dus şi am pierdut şansa de a-mi oferi un interviu. Ştiu, eu sunt vinovată, dar....pentru povestea asta am realizat acel medalion. M-am simţit datoare Laurei şi sper că a rezultat valoarea ei din acel material! Ştiu, momentul nu a egalat cu un interviu cu vocea ei care ar fi rămas pentru eternitate... Altfel spus, când ai ocazia n-o rata! Valorile nu au timp să aştepte!P.S. Apropo, pentru cei de la radiorile private Dan Spătaru nu le zice nimic?! Ştiu, revin la un etern şi neterminat subiect dar mă deranjează că Dan Spătaru care a lansat atatea şlagăre şi care scoală de pe scaun tineri şi mai puţin tineri nu este difuzat pe radiourile din România. Oare Drumurile noastre chiar nu are loc în playlistul lor? Sau Nicio lacrimă, În rândul 4, Trecea fanfara militară... Jenant pentru tinerii radiofonişti care uită, care nu dau ocazia celor mai tineri să-l primească în suflete pe cel care a legănat atâtea generaţii...
Comentarii