...peste 10 ani mă văd trezindu-mă pe la 8.00, pregătesc micul dejun pentru Alex pentru că în drum spre serviciu trebuie s-o las la grădiniţă . Pregătesc lapticul cu cacao, fulgii, şunca şi ouţul de dimineaţă şi mă îndrept spre camera ei. Doarme ca un îngeraş. Mi-e milă s-o trezesc, dar nu mă apropii mult de ea că se ridică la marginea patului şi mă îmbrăţişează. Îi priveam somnul liniştit, aşezată pe un colţ din patuţul ei. Alexandra e tot ce am mai bun. O cheamă şi Maria. La bucătărie facem planul zilei. Îi explic că la gradiniţă e serviciul ei şi mama merge la treburile ei. Încă nu înţelege şi nici eu nu i-am găsit explicaţia de unde are mami bani şi ea nu că totuşi merge la serviciu... O las la grădi şi apoi mă urc în Opel Corsa cu care alerg zilnic dintr -un capăt într-altul al Bucureştiului. Dimineaţă am program la radio. Emisiunea de dedicaţii. Apoi ştirile de de 11 şi duminică seară emisiunea de muzică nostalgică. Nu pot să renunţ chiar dacă din celelalte joburi câştig binişor. La 12.00, ajung la redacţie. Sunt redactor-şef la o revistă muzicală şi ajung numai bine la şedinţa de sumar. Colegii îmi transmit materialele, ideile pentru subiectele de săptămâna aceasta. O fată pe care am angajat-o recent face mofturi, nu-i convine că textul ei din numărul trecut a fost modificat. Îi explic ca nu puteam publica exprimarea ei cap-coadă şi mai bine ar fi să citească corectura dacă vrea să înveţe meserie. Revista este în top! Şi mă străduiesc să o menţin fapt pentru care îmi consum mult timp pe zi la redacţie. De multe ori nu mai reuşesc să ajung să mă întâlnesc cu cei de la casa producătoare unde m-am angajat ca să fac imagine şi asta mă cam nelinişteşte. Dar nici nu-mi vine să renunţ. E un ban şi nevoile sunt tot mai mari! Alex are nevoie de mine şi o iubesc ca pe ochii din cap. Se face ora 16.00. Alerg la gradi cu maşinuţa mea să iau fata. O plimb cu mine la muncă. Tragem o fuga la firmă să vedem dacă au azi nevoie de mine. Planificăm şedinţa cu cei din ţară pentru că pregătim mai multe evenimente pentru sărbătorirea celor 10 ani de firmă. Eu am prins doar 4 la ei. Nu mă îndur să-i las. Datorită lor am revista mea acum! Mă uit la ceas şi-mi dau seama că într-un sfert de oră trebuie să fiu la redacţie pentru un interviu cu trei fete noi pentru angajare. O sun pe Eliza, secretara mea, ca să le ţină de vorbă până ajung eu. Mai am puţină treabă la firmă. Trebuie să las nişte documente. Ne întoarcem la redacţie. Alex e cu mine. Trecem pe lângă Mac şi ochişorii ei nu mă lasă să nu opresc. Comand un meniu cu multă carne aşa cum îi place şi o cola şi fugim în maşină. La redacţie fetele aşteptau în hol. Îmi cer scuze. Alex rămâne cu Eliza, eu intru cu prima fata în birou. Sunt deja obosită. Mă aşez la birou, deschid calculatorul şi messengerul. Îmi apare un offline: "În seara asta trec să vă văd...Te pup. G.". Îi răspund în grabă că în seara asta am program de joacă cu Alex şi ar fi mai bine să ne vedem la el sâmbătă seară. Vine în Bucureşti cea mai bună prietenă a mea şi poate să stea cu fata o noapte. Ridic ochii. Pentru o secundă uitasem de interviu. Sunt năucă. Fata pentru interviu e în prag. O invit să ia loc. Începe să-mi povestească şi o invit în final să vină mâine să vedem ce putem face. Cealaltă mi se pare mai fâşneaţă. Îmi aduce şi nişte articole. A mai lucrat la o revistă pentru femei dar a renunţat că e pasionată de muzică. Am nevoie de oameni în redacţie dar îmi trebuie oameni care să cunoască fenomenul. Ne dăm întâlnire tot mâine. Mă uit la ceas. E deja 20.00. Eliza, draga de ea, a stat cu fata până la ora asta. Nu mă mai opresc din mulţumiri şi îi pun o bacnotă în buzunar. După ce pleacă şi Eliza, plecăm şi noi. Pe drum ne plimbăm puţin în parc. Alex îmi aduce flori şi în schimb vrea să-i iau un balon. Acasă abia aştept să-mi fac un duş. Încui uşa. E ora 22.00. Cea mică doarme de jumătate de oră. Eu încă mai stau cu telecomanda învârtind butoanele. Îi trimit un sms ca să mă asigur că a citit "offline-ul meu" şi îmi răspunde că e nerăbdător... A doua zi o iau de la capăt. Alex mă îmbrăţişează şi mă pupă. Nu are decât 4 ani dar ne iubim dumnezeieşte!M-a convins să scriu nu e printesa m-a provocat. Nu râdeţi. Mi-a plăcut să trăiesc în viitor!
Comentarii