În 2003 am intrat în presă. Aveam 23 de ani şi nu ştiam eu atunci că asta vreau să fac cu adevărat. Îmi plăcea să scriu şi credeam că asta e suficient. Nu ştiam ce să fac ca să ajung să lucrez în acest domeniu şi nici nu exista cineva care să-mi spună ce să fac.
Era una din zilele Crăciun
ului din anul 2002. Am scris o scrisoare de intenţie, mă rog ceva care să semene pentru că habar n-aveam cum arată una. Am scris un CV mult prea sărac pentru că nu aveam ce băga în el. Nu mai lucrasem niciunde. Şi le-am trimis la niste ziare. Sau unul doar, că nu mai ţin minte exact! Prin ianuarie primesc un telefon în care mi se solicită colaborarea deşi habar n-aveam ce trebuie să fac. Şi era şi un ziar regional. Nu aveam o redacţie, nişte colegi de la care să pot fura meserie... Am plecat cumva descumpănită dar cu speranţa că am să fac faţă. Că doar îmi plăcea să scriu!
N-am rezistat mai mult de 2 luni căci nu avea cine să mă pregătească pentru această meserie iar scrisul meu nu se compara cu cel pentru ziar...Frazele lungi ca pentru un jurnal intim erau peste aşteptările lor... În martie am văzut un anunţ în România libera. Era un ziar luat de la bicu' pentru ca el era abonat la ziarul ăsta. Aveau nevoie de corespondenţi pentru Botoşani. Sun dar fără nicio speranţă şi încredere... Sunt acceptată şi încep să trimit materiale. Dorinţa şi ambiţia mea de a dovedi că pot au cântărit mult atunci. Chiar dacă nu aveam experienţa scrisului, a flerului pentru subiecte de primă pagină, mi s-a deschis un drum. Drumul pe care destinul cred ca îl avea pregătit pentru mine....Aşa am început experienţa celor cinci ani şi poate mai mult pentru că sunt tânără ca să spun că nu m-aş întoarce la gazetăria datorită căreia am cunoscut primele satisfacţii profesionale. Aşa a început pasiunea pentru radio, plăcerea de a scrie despre vedete şi evenimentele muzicale...
Era una din zilele Crăciun
ului din anul 2002. Am scris o scrisoare de intenţie, mă rog ceva care să semene pentru că habar n-aveam cum arată una. Am scris un CV mult prea sărac pentru că nu aveam ce băga în el. Nu mai lucrasem niciunde. Şi le-am trimis la niste ziare. Sau unul doar, că nu mai ţin minte exact! Prin ianuarie primesc un telefon în care mi se solicită colaborarea deşi habar n-aveam ce trebuie să fac. Şi era şi un ziar regional. Nu aveam o redacţie, nişte colegi de la care să pot fura meserie... Am plecat cumva descumpănită dar cu speranţa că am să fac faţă. Că doar îmi plăcea să scriu!N-am rezistat mai mult de 2 luni căci nu avea cine să mă pregătească pentru această meserie iar scrisul meu nu se compara cu cel pentru ziar...Frazele lungi ca pentru un jurnal intim erau peste aşteptările lor... În martie am văzut un anunţ în România libera. Era un ziar luat de la bicu' pentru ca el era abonat la ziarul ăsta. Aveau nevoie de corespondenţi pentru Botoşani. Sun dar fără nicio speranţă şi încredere... Sunt acceptată şi încep să trimit materiale. Dorinţa şi ambiţia mea de a dovedi că pot au cântărit mult atunci. Chiar dacă nu aveam experienţa scrisului, a flerului pentru subiecte de primă pagină, mi s-a deschis un drum. Drumul pe care destinul cred ca îl avea pregătit pentru mine....Aşa am început experienţa celor cinci ani şi poate mai mult pentru că sunt tânără ca să spun că nu m-aş întoarce la gazetăria datorită căreia am cunoscut primele satisfacţii profesionale. Aşa a început pasiunea pentru radio, plăcerea de a scrie despre vedete şi evenimentele muzicale...
Încrederea în forţele proprii, respectul pentru timp, încercarea de a te autodepăşi sunt atuurile câştigate în cei cinci ani. Am învăţat totodată să scriu, să vorbesc coerent, să fac un interviu (ca să afli ceva nu pui întrebările alandala!), să am răbdare, să simt subiecte...Am învăţat că meseria asta se face cu pasiune şi drag de oamenii cu care te întâlneşti. Am învăţat că e o meserie dură dar care îţi aduce o satisfacţie atunci când te aştepţi mai puţin. Nu aduce bani mulţi dar îţi deschide nu unul ci câteva drumuri de la care poţi porni cu încredere, speranţă şi ambiţie. Depinde mult şi modul în care ai rezolvat exerciţiul meseriei...
Comentarii