Poate vă întrebaţi cum arată cea mai proastă zi de luni. Bine că luni este în general o zi nepotrivită pentru orice activitate ai în plan asta e deja regulă, dar eu am trăit cea mai proastă zi de luni.
Era luni, 31 august şi era prima mea zi de concediu. Dimineaţă am ajuns în Neptun. Noaptea în tren nu am putut închide aproape un ochi din cauza unei familii de ţărani neciopliţi cărora a trebuit să le suport mirosul de la usturoiul mâncat cu cârnaţi, de la berea care nu se mai termina, crănţănitul seminţelor şi figurile lor de ţărani de la capătul lumii. N-am putut să dorm decît pentru maxim jumătate de oră cât unul din ei-cel mai hidos - a ieşit în alt compartiment şi cand m-am trezit, mi s-a părut că s-a făcut deja dimineaţă. Nu era decît vreo 2 de noapte! Încă vreo 6 -7 ore de mers cu trenul ăsta deloc întreţinut! Deh, România!
Dimineaţă am ajuns pe la 10.00. Camera mea de la "Apollo" era la parter, acolo erau cele la preţ redus. Fata de la recepţie îmi dă la etajul 4. Mă mir, dar nu zic nimic crezînd că s-au epuizat cele de la parter şi au început cu extrema cealaltă: etajul superior. Ajung în camera: frigider, televizor, pat, aşternuturi curate. Deschid televizorul, dau pe Kiss tv (că acasă în grila noastră de programe n-am!), dau mai tare şi-mi scot prosopul din bagaje să fac un duş cu gînd să mă odihnesc preţ de o oră după noaptea aceea albă din tren. Imposibil de pus în aplicare planul! Se aud bocănituri în uşă! Nu deschid dar încep o conversaţie cu cel de după uşă. Mă cheamă la recepţie căci s-a creat o confuzie. Camera mea e la parter. Mă îmbrac, îmi iau tot bagajul şi cobor...Pe scări că liftul îmi dă starea aia de claustrofobie şi mai bine nu intru...
La recepţie...surpriză! Camera mea e de fapt la "Dacia" căci parterul de la "Apollo" e în reparaţii...Nimic mai enervant decât asta! Plec înspre hotelul cu pricina sperînd că e adevărat că avem asigurată cameră acolo. La "Dacia" primesc 3 chei ca să-mi aleg camera pe care o vreau: din trei hârburi alege-l pe cel mai puţin rupt! Cam aşa a fost şi aici. Am ales şi eu mai mult pe principiul: "în oceanul Pacific...." (am uitat continuarea!:)), clar! am îmbătrînit!) Mi-am propus să dorm! Dar de unde?! Aşternturile nu erau shimbate şi camerista ia-o de unde nu-i. Când a venit am ajuns la un pact cu ea: le schimbă într-o oră cât mă plimb prin staţiune şi apoi vin şi dorm!!!!!!!). De unde?! Am revenit după 1,5 h dar aşternuturile erau ....la fel! La recepţie îmi zice că vine îndată camerista să le schimbe că acum a vorbit cu ea...Aştept. Ochii abia îi mai ţin deschişi şi încerc să nu adorm uitându-mă la televizor...pe Kiss TV. Camerista schimbă aşternuturile şi eu aştept să dorm o oră în sfîrşit să mă pot ţine pe picioare. Vremea îmi accentuiază starea de depresie în care am intrat şi fac eforturi mari să nu-mi vărs nervii pe camerista care aşa de drăguţă e că parcă nici n-ar fi aia care-mi promisese că într-o oră îmi va schimba aşternutul!
Adorm buştean. După o oră şi ceva mă trezesc şi încerc să mă dumiresc unde sunt. Spre seară ieşim în staţiune, luăm de mîncare cu gînd să încheiem seara la tv... Când ajungem în cameră...surpriză! Televizorul nu mai are sonor şi simt cum mă lasă nervii. Lacrimile îmi ţâşnesc brusc şi dau doi pumni televizorului. Îşi revine şi ne aşezăm conforabil în pat... Vorba vine căci e incomod să te ridici de pe pat şi să schimbi în permanenţă canalele căci...nici telecomandă nu avem!...Cea mai proastă zi de luni pe care am putut s-o am până acum! Se poate mai rău?!
Comentarii