30. Nu mă sperie cifra asta decât în măsuta în care mai adaugi un an şi îţi dai seama de la o anumită vârstă că timpul e nemilos şi că poate ai fi vrut ca anumite momente din viaţa ta să dureze ceva mai mult decât o jumătate de oră, o zi sau o lună. 30 înseamnă o cifră rotundă şi faptul că nu mai începi cu 2... Asta mă sperie puţin! Dar nu atât încât să intru într-o depresie. Nu încă, cel puţin! Eu cred că toţi la pragul oricărei schimbări de prefix au sindromul ăsta al fricii de...nou, de altceva. Până acum a fost parcă aceeaşi vârstă. La 20 mi-aduc aminte că ascultam întruna Taina grupului Ecou. O ştiam pe de rost. Pe vremea aceea ascultam la un radio particular din Botoşani o emisiune "Clubul de vineri seară". Ceream des piesa asta şi mi se dădea. O ascultam şi acasă. Parcă mă făcea să primesc schimbarea de prefix cu entuziasm. 20 totuşi îmi deschidea mai larg perspectiva libertăţii. Eu nu am trăit sentimentul acesta la 18 ani, vârstă pe care cei mai mulţi copii aşteaptă s-o împlinească, ci la 20... Aveam senzaţia că sunt eu pe picioarele mele. Şi am fost deşi nu e uşor să nu simţi că cineva vorbeşte pentru tine ca să ai un loc călduţ, că cineva îţi plăteşte taxele la facultate şi tot aşa...Făcându-le însă singur şi fiind tu pe picioarele tale, asta te întăreşte şi mai mult! Îţi dă forţa să simţi la 30 că trăieşti... Pentru că ai în desaga anilor experienţa de viaţă acumulată şi parte din exerciţiile destinului rezolvate. Asta îţi dă prilejul să nu mai rătăceşti acum... Independenţa te ajută să depăşeşti altfel sindromul schimbării de prefix. Încă nu am atins 30 dar am plecat deja spre el ...Încerc să-l întâlnesc cu forţa experienţei acumulate şi cu amintirea inocenţei de la 20... Nu e decât obişnuinţa de a spune 3 ...în loc de 2... Asta cred că doare mai mult. Doare doar dacă nu ştii să priveşti dincolo de acest sindrom al bătrâneţii. Numai cine n-a realizat nimic până la 30 se poate considera bătrân, lipsit de vlagă şi neînţeles. Ipocrizia ne face depresivi şi bătrâni la...doar 30! E o vârstă frumoasă şi începe cu 3. Basmul românesc descrie cifra 3 ca una cu Noroc. Atunci, de ce ar fi depresivă?!30. Nu mă sperie cifra asta decât în măsuta în care mai adaugi un an şi îţi dai seama de la o anumită vârstă că timpul e nemilos şi că poate ai fi vrut ca anumite momente din viaţa ta să dureze ceva mai mult decât o jumătate de oră, o zi sau o lună. 30 înseamnă o cifră rotundă şi faptul că nu mai începi cu 2... Asta mă sperie puţin! Dar nu atât încât să intru într-o depresie. Nu încă, cel puţin! Eu cred că toţi la pragul oricărei schimbări de prefix au sindromul ăsta al fricii de...nou, de altceva. Până acum a fost parcă aceeaşi vârstă. La 20 mi-aduc aminte că ascultam întruna Taina grupului Ecou. O ştiam pe de rost. Pe vremea aceea ascultam la un radio particular din Botoşani o emisiune "Clubul de vineri seară". Ceream des piesa asta şi mi se dădea. O ascultam şi acasă. Parcă mă făcea să primesc schimbarea de prefix cu entuziasm. 20 totuşi îmi deschidea mai larg perspectiva libertăţii. Eu nu am trăit sentimentul acesta la 18 ani, vârstă pe care cei mai mulţi copii aşteaptă s-o împlinească, ci la 20... Aveam senzaţia că sunt eu pe picioarele mele. Şi am fost deşi nu e uşor să nu simţi că cineva vorbeşte pentru tine ca să ai un loc călduţ, că cineva îţi plăteşte taxele la facultate şi tot aşa...Făcându-le însă singur şi fiind tu pe picioarele tale, asta te întăreşte şi mai mult! Îţi dă forţa să simţi la 30 că trăieşti... Pentru că ai în desaga anilor experienţa de viaţă acumulată şi parte din exerciţiile destinului rezolvate. Asta îţi dă prilejul să nu mai rătăceşti acum... Independenţa te ajută să depăşeşti altfel sindromul schimbării de prefix. Încă nu am atins 30 dar am plecat deja spre el ...Încerc să-l întâlnesc cu forţa experienţei acumulate şi cu amintirea inocenţei de la 20... Nu e decât obişnuinţa de a spune 3 ...în loc de 2... Asta cred că doare mai mult. Doare doar dacă nu ştii să priveşti dincolo de acest sindrom al bătrâneţii. Numai cine n-a realizat nimic până la 30 se poate considera bătrân, lipsit de vlagă şi neînţeles. Ipocrizia ne face depresivi şi bătrâni la...doar 30! E o vârstă frumoasă şi începe cu 3. Basmul românesc descrie cifra 3 ca una cu Noroc. Atunci, de ce ar fi depresivă?!
Comentarii