Astăzi am avut curaj sa spun un NU hotărât unei propuneri. Am avut acest curaj şi sper să nu mă mai las pradă sentimentelor, emoţiilor. Sper să nu-mi mai reneg valoarea, atâta cât e ea dar să mi-o păstrez integră şi nu dezmembrată în bucăţi. Modestia nu are ce căuta în lumea asta în care alergăm ca nişte nebuni şi mai ales în ţara asta în care dacă o iei înaintea celuilat, ai oricând "fericirea" de a te trezi cu un ou spart în glucă. (apropo! am păţit-o şi pe asta!)Am avut tupeu sau mai degrabă curaj să nu mai fac voluntariat pe talentul şi experienţa pe care mi-am format-o. Doi oameni dragi mie pe care prefer să nu-i numesc aici mi-au dat în timp acest "tupeu". Mi l-au dat discutând, comunicând cu ei, păstrând o relaţie de prietenie care mi-e foarte dragă şi pe care îmi doresc s-o păstrez....all my life. Sunt 2 oameni pe care i-am admirat şi ii admir în continuare. 2 oameni care îmi recunosc talentul şi care subliniindu-mi-l în permanenţă mi-au întărit încrederea în mine. Probabil că la un moment dat îmi lipsea mult dar îmi lipsea cu folos căci ştiind că n-o am, am căutat să învăţ. Lipsa de încredere e vindecabilă. În timp şi cu forţe proprii. E mai uşor de tratat însă când ai alături nişte oameni care chiar îşi doresc să-ţi fie bine.
Le mulţumesc! Pentru că ştiu sigur că se ştiu ei care sunt....Dacă nu am să le-o zic personal! Oricum, îi iubesc. MULT!
Le mulţumesc! Pentru că ştiu sigur că se ştiu ei care sunt....Dacă nu am să le-o zic personal! Oricum, îi iubesc. MULT!
Comentarii