Cartea mea nescrisă...

Cât am lucrat în radio, vreo 3 ani, am avut o rubrică dedicată vedetelor din lumea muzicii româneşti. Le intervievam despre activitatea lor muzicală dar şi despre muzică în general. Mi-era foarte dragă rubrica asta care a adunat cam 100 de interviuri cu vedete. Nu ştiu dacă am stat prea mult pe gânduri când am demarat-o. Au fost ideea şi un drum în Bucureşti. Au fost primele 2 interviuri făcute "face to face", apoi restul telefonic sau cu diferite ocazii... A fost o poveste dragă sufletului meu care m-a provocat săptămânal şi care m-a apropiat şi mai mult de muzica românească. Au fost câteva vedete care m-au marcat fie pentru că mi-au creat o oarece emoţie, fie pentru că am legat cu ele o relaţie de prietenie existentă şi acum, fie pentru că au ceva aparte cu care m-au atras. Şi sunt câteva cazuri care merită povestite. O să revin la subiect! Prin aceste interviuri, n-am căutat niciodată senzaţionalul înţelegând că lumea mai vrea să audă şi altceva din partea lor. Când am plecat din radio eram foarte hotărâtă să scot parte din aceste interviuri în paginile unei cărţi care deja avea şi titlu. Am avut parte şi de o încurajare importantă pentru mine atunci doar că am renunţat la ideea asta cu cartea, iar acum mi se pare că a trecut ceva timp şi poate, unele nu mai sunt de actualitate. Sau mă rog...
De ce n-am mai publicat?
Pentru că nu mi se pare că sunt suficient de bună sau oricum mai am de învăţat ca să mă cumpere cineva,
Pentru că e foarte multă cheltuială,
Pentru că efortul de a le aranja în paginile unei cărţi e imens. A le publica nu înseamnă doar să asculţi şi să dai copiere în calculator...
Pentru că uneori sunt prea comodă cu mine,
Pentru că mă simt adeseori complexată de cărţile celor mai mari ca mine. N-o să-mi iasă la fel.
Pentru că probabil am încă simţul ridicolului,
Pentru că...

Uneori mă întreb şi eu de ce am renunţat şi mai am încă porniri de a le publica dar intervin tot soiul de motive şi renunţ din nou. Asta nu înseamnă că n-am să scriu din când în când aici pe blog despre unele din cele care au atras ceva urmări pentru mine.
Oricum, a fost o experienţă care merită trăită a doua oară! Şi de la care n-aş da înapoi. În zona asta a artiştilor ( parcă nu-mi mai vine să le zic vedete!! o să mai vb. despre asta...) m-am simţit întotdeauna bine. Iar meseria asta n-a fost pentru mine decît plăcere, bucurie, încântare...Ce poţi să-ţi doreşti mai mult? Şi n-am scris despre relaţiile lor amoroase cu X sau Y, despre mallurile şi cluburile pe care le frecventează sau mai ştiu eu ce nebunii. Nu! Am scris despre muzică şi activitatea lor muzicală. Şi, iată că n-am pierdut nimic. Dimpotrivă, a fost mai bine. Am acum experienţa ca ziarist şi prietenia unora dintre vedete sau artişti, cum vreţi să le spuneţi

Comentarii