Să urcăm, să urcăm şi să fie multă lumină...

Uneori am nevoie să cred în vise. Nici nu ştiu dacă visele de noapte au ceva în comun cu faptele noastre zilnice ulterioare. Au sigur ceva în comun cu cele pe care deja le-am săvărşit. Visele nocturne sunt un amalgam de trăiri zilnice, dar uneori visez sau, mă rog îmi place să cred că nu degeaba îţi agită somnul...

Îmi place să visez noaptea dar să mă trezesc dimineaţa cu un zâmbet tulburat de o poveste senină şi puţin curioasă. Îmi place când visul de noapte face parte din somnul meu şi nu-l nelinişteşte. Îmi place să visez poveşti pe care a doua zi să le agăţ de suflet ca nişte prevestiri frumoase şi să le port împreunate cu rugăciunea către Cel de Sus.
Visez de regulă senin, primăvăratic, cald şi frumos. Asta mă încântă pentru că înseamnă cu Cel de Sus îmi păzeşte somnul şi nu-mi crează insomnii.

Astă-noapte am visat că urcam nişte scări şi nu eram singură. Eram cu o persoană dragă, tare dragă sufletului meu... Şi erau multe scări, multe şi înguste. Şi urcam fără să ne uităm în urmă. Am urcat şi am ajuns într-o încăpere mare, spaţioasă, luminoasă cu o fereastră imensă. Mi-aş dori să fie visul acesta semnul că va fi bine pentru persoana aceasta cu care urcam treptele multe şi mici din visul meu... Are nevoie de puterea, energia şi gândul meu pozitiv şi mă rog neîncetat să le primească fără nici cea mai mică urmă de egoism. I le dau pentru că am primit şi o să mai primesc multe de la această foarte dragă persoană din visul meu frumos trimis de Cel de Sus. Sunt sigură de asta. Aveam nevoie de el. Doamne Ajută să fie ca în vis: să urcăm, să urcăm şi să fie lumină multă, multă lumină....