Îmi plac artiştii sau mă rog persoanele publice care dincolo de statutul pe care îl au în lumina reflectoarelor ştiu să rămână oameni. Şi cînd spun asta mă refer la un anume tip de comportament care nu te determină să crezi că talentul cu care te-ai născut te-a făcut cu o mână sau cu jumătate de creier în plus faţă de cei cărora îţi etalezi talentul, faţă de cei care îţi admiră talentul. Sunt astfel de artişti sau persoane publice. Totul ţine de caracter, de educaţie, de formarea ta ca om, de obstacolele pe care le-ai întîlnit, de oamenii care te-au sprijinit şi modul în care ei au făcut-o. Nu m-am ferit niciodată să-i numesc vedete dar astăzi nu mai prefer termenul acesta pentru că mi se pare deşuet dacă nu urât să-i aşezi pe acelaşi raft cu alde fătuci care abia scot 3 cuvinte pe gură dar au maşină, iubit, etc. Ei care chiar au muncit să ajungă la un nivel la care nu mulţi au acces. Ei care au în spate ani de muncă pentru a număra azi jdemii de spectacole, creaţii, etc.Îmi plac şi îi admir pe acei artişti sau acele persoane publice care când sunt abordate rămîn oameni ştiind că dincolo de statutul lor afişat în lumina reflectoarelor, între ei şi ceilalţi e semnul egal. Condiţia socială îi diferenţiază de cei mai mulţi dar asta nu îi împiedică să spună "bună ziua" ei primii, să ia de mână un om singur, să fie punctuali căci timpul e preţios pentru toţi nu doar pentru ei, să aibă acel bun simţ care nu te lasă să scuipi pe fereastra maşinii sau să arunci mucul de ţigară sau ambalajul de la ciocolată pe geam, să fii sociabil chiar dacă ai fost nevoit s-o iei pe jos sau cu metroul. Înseamnă să ştii să-ţi ceri scuze când o comiţi, să-ţi asumi statutul cu avantajele şi dezavantajele lui... Înseamnă să fii om chiar dacă te cunoaşte o ţară! Şi sunt astfel de artişti sau persoane publice. Le-am cunoscut şi îi felicit că ştiu să pună preţ pe condiţia umană mai întâi... E vital pentru a dezvolta relaţii umane normale! Şi mai ales în cazul lor căci cei mai mulţi ajung modele pentru cei mai mici...
Comentarii