Mi-am amintit că iubesc când pe fereastră se prelingeau lacrimile vremii. Întunericul ăsta aduce un zâmbet care formează inimi pe norii grei şi lumini tresărite din privirile pe care le înmoi în suflet. Ochii cu care îmi pictez inima şi cuvintele cu care-mi alint urechile îmi desprind cârceii viselor pe care le agăţ de amintirea poeziei din tine.
Comentarii
Asa e, Bogdan sunt o romantica si vremea asta cu ploaie, innorata ma trimite spre blog de cele mai multe ori.