Frumuseţea stării de bine...

N-am nevoie să-mi zici că sunt frumoasă. Ştiu că nu excelez la capitolul ăsta. Ştiu că aş fi putut fi dar nu m-am născut cu calităţi fizice perfecte. Şi nici n-am să apelez la bisturiu ca să le îndrept pe ce le pe care deja le am. Ştiu doar că sunt frumoasă într-un fel pe care îl înţeleg doar eu şi uneori tu sau ceilalţi. Ştiu doar că uneori până şi frumuseţea fizică vine din interior şi că depinde mult de NOI. Mă simt frumoasă când îmi gâdili în ureche cuvinte dulci pe care alta le aude rar sau deloc. Mă simt frumoasă când radiez entuziasm şi energie. Mă simt frumoasă când soarele îmi străbate privirea. Mă simt frumoasă când sufletul îşi desface aripile pentru că am făptuit ceva în urma căreia am instalat un zâmbet. Mă simt frumoasă la ieşirea din salonul de cosmetică când simt ocheade la doar câţiva paşi făcuţi spre casă. Mă simt frumoasă chiar şi când plouă, dar să fie o ploaie de vară cu curcubeu şi soare. Mă simt frumoasă pentru fiecare gest tandru pe care-l fac pentru frumuseţea ta şi a lor. Mă simt frumoasă ascultând cântece cu amintiri or' călătorind printre imagini cu sâmbure de adevăr strălucitor. Mă simt frumoasă când mi-e bine cu mine. Mă simt frumoasă când grijile, lacrimile şi stresul nu-mi construiesc labirinte prin care păşesc greoi, dureros şi dătător de riduri. Mă simt frumoasă când mie mi-e bine...

Comentarii