Toţi avem un model profesional. Un om care ne mobilizează, ne place să-l urmărim, îl admirăm şi de la care încercăm să furăm câte ceva cu fiecare ocazie, considerată divină, pe care o avem în preajma lui. Evoluăm pe scara societăţii furaţi cumva de razele pe care le aruncă asupra noastră acest om. Modelul profesional e bun câtă vreme nu încerci să-l copii ci doar să înveţi tehnica drumului bun în carieră. Al meu e o personalitate cunoscută în lumea muzicii. Nu o să-i dau numele pentru că în modestia lui nu cred că i-ar plăcea acest lucru dar o să spun doar că e aşa cum îmi place mie să fie un OM DE PRESĂ! Vertical, corect, cinstit şi cu mult discernământ! Nu intră în lupta cu targete, cu ratinguri, cu tiraje riscând fără voia umană să cadă într-o pantă a ridicolului. E sincer cu el şi cu colaboratorii lui. Şi mai e ceva pe care l-am admirat de la început...Ştie să critice. O face constructiv şi nu ca să deschidă un munte de scandal doar pentru ca numele ca semnătură sau protagonist al articolului- să troneze pe prima pagină a ziarelor. O face cu blândeţe şi te determină să înţelegi unde mai ai încă de lucru. Nu primeşti critica din partea lui ca pe o palmă ci ca pe o îndreptare a lucrurilor. Pentru ca a fi ziarist înseamnă să ştii şi să remarci atât lucrurile pozitive cât şi cele negative, atât oamenii puternici, buni cât şi cei care doar îşi doresc să urce fără să aibă cu ce...E sincer în a-şi exprima opiniile şi asta e mare lucru! Modelul acesta al meu este aşa cum mi-ar plăcea mie să fac meseria asta de jurnalist: cu decenţă şi bun-simţ şi nu cu scandal şi subiecte aproape inventate doar de dragul de a vinde. Îl admir şi-l urmăresc cu fiecare ocazie pe care o am pentru că la fiecare întâlnire sub orice formă ar fi ea mai învăţ cum se schiţează un pas în drumul meu profesional. Şi mai e ceva pentru a completa povestea asta. Mi-am dorit (şi nu-i aşa dorinţele mari se cam împlinesc!) să pot lucra/colabora cu el şi într-un fel (poate la dimensiuni mici pe cât aş fi vrut eu!) acest lucru e înfăptuit în prezent. E un model de la care chiar am ce învăţa. Şi e modest şi foarte, foarte cunoscut...Toţi avem un model profesional. Un om care ne mobilizează, ne place să-l urmărim, îl admirăm şi de la care încercăm să furăm câte ceva cu fiecare ocazie, considerată divină, pe care o avem în preajma lui. Evoluăm pe scara societăţii furaţi cumva de razele pe care le aruncă asupra noastră acest om. Modelul profesional e bun câtă vreme nu încerci să-l copii ci doar să înveţi tehnica drumului bun în carieră. Al meu e o personalitate cunoscută în lumea muzicii. Nu o să-i dau numele pentru că în modestia lui nu cred că i-ar plăcea acest lucru dar o să spun doar că e aşa cum îmi place mie să fie un OM DE PRESĂ! Vertical, corect, cinstit şi cu mult discernământ! Nu intră în lupta cu targete, cu ratinguri, cu tiraje riscând fără voia umană să cadă într-o pantă a ridicolului. E sincer cu el şi cu colaboratorii lui. Şi mai e ceva pe care l-am admirat de la început...Ştie să critice. O face constructiv şi nu ca să deschidă un munte de scandal doar pentru ca numele ca semnătură sau protagonist al articolului- să troneze pe prima pagină a ziarelor. O face cu blândeţe şi te determină să înţelegi unde mai ai încă de lucru. Nu primeşti critica din partea lui ca pe o palmă ci ca pe o îndreptare a lucrurilor. Pentru ca a fi ziarist înseamnă să ştii şi să remarci atât lucrurile pozitive cât şi cele negative, atât oamenii puternici, buni cât şi cei care doar îşi doresc să urce fără să aibă cu ce...E sincer în a-şi exprima opiniile şi asta e mare lucru! Modelul acesta al meu este aşa cum mi-ar plăcea mie să fac meseria asta de jurnalist: cu decenţă şi bun-simţ şi nu cu scandal şi subiecte aproape inventate doar de dragul de a vinde. Îl admir şi-l urmăresc cu fiecare ocazie pe care o am pentru că la fiecare întâlnire sub orice formă ar fi ea mai învăţ cum se schiţează un pas în drumul meu profesional. Şi mai e ceva pentru a completa povestea asta. Mi-am dorit (şi nu-i aşa dorinţele mari se cam împlinesc!) să pot lucra/colabora cu el şi într-un fel (poate la dimensiuni mici pe cât aş fi vrut eu!) acest lucru e înfăptuit în prezent. E un model de la care chiar am ce învăţa. Şi e modest şi foarte, foarte cunoscut...
Comentarii