E toamnă...

Mă prefac în ploi şi zîmbesc soarelui cu milă,
E toamnă...
Îmi desfac sufletul şi-l îmbrac într-o nostalgie
galben-portocalie
la capăt aurie,
E toamnă...
Îţi aud glasul murmurând refrene de anul trecut
Le întorc în ceasul prezent
cu sufletul le-ascult
E toamnă...
Aprind becul în odaie
Fereastra a rămas fără lumină
E încă zi şi totusi seara cade lină
E toamnă...
Copacii-s goi, pământu-i galben
Soarele-i dincolo de nori
Seara se face devreme
Şi rece e-n zori...
E toamnă
Şi e septembrie.