Iarasi despre toamna...

A venit toamna. Se simte in aerul rece, in razele timide ale soarelui, in picurii de ploaie razleti, in negrul zilei, in mirosul de mere coapte si vinete si gustul prunelor si al gutuielor. A venit toamna. E un septembrie brusc, un inceput rece de toamna, e un colorit pe care daca nu-l observi degeaba iti amagesti trairile in asfaltul unor iubiri tihnite sau zbuciumate. E ziua mai mica si seara cade mai repede. E toamna si-mi desfac sufletul spre alunecari melancolice, spre nostalgii si visari, spre meditatii si impletiri de cuvinte care aparent n-ar avea legatura. E toamna si e putin mai trist dar e o tristete curata fara riduri si neplaceri. E o nostalgie smulsa din amintirile unor trairi frumoase. E o singuratate pe care uneori ti-o revendici. E sublima daca o privesti prin suflet, daca te agati de aripile ei si zbori pana la...nori...
E toamna si atat...

Imi place mult interpretarea pe care i-a dat-o cantecului Cornel Fugaru. Sper sa va placa si slideul.