În sfârşit nu mai plouă. E soare. Decorul sumbru bacovian şi-a ridicat cortina lăsând cale liberă soarelui care-mi trezeşte cu nesaţ amintirile verii care tocmai m-a părăsit. A plecat de nebună. O caut în fiecare zi şi abia dacă îi mai zăresc umbra sau cate o urmă din bucăţile pe care le-am trăit cu zâmbet, cu lăcomie, cu speranţă, cu naivitate, cu pasiune... O bucăţică din soarele care-mi face cu ochiul azi pe fereastra joasă îmi întoarce paginile timpului. Privirea mea fără nebunia din capitolele deja citite imploră lumina să zacă încă, să nu-mi fărâme speranţa că o să mai înod niscaiva amintiri pe lanţul pe care mă pregăteam să-l ascund printre hainele cu mânecă scurtă.... Astăzi mai am răgaz pentru o întîlnire cu vara chiar dacă simt fiorii reci ai stropilor grei de ploaie, chiar dacă amintirea decorului negru şi dezolant îmi zgârie mintea împiedicând traseul amintirilor. Fac slalom printre vise şi amintiri mângaiată doar de gândul că vântul va dosi amintirile verii trecute pregătindu-mă pentru noi trăiri pe care tot aşa am să le transform în amintiri care-mi vor face toamnă mai suportabilă....
Comentarii