Am citit iar despre o reuniune de clasă după 10 ani de la terminarea liceului. De fapt, am vazut câteva poze, ceea ce e şi mai grav şi iar m-am trezit cu regretul că noi n-am reuşit să ne strângem anul trecut. Mi-ar fi plăcut să mai stau o dată măcar în banca a doua de la mijloc (de fapt era penultima, dar primele două rar erau ocupate de cineva:))) dar să fie alături de colegii cu care am trăit cele mai frumoase momente din şcoală. Aş fi vrut să mai simt o dată aerul acela cu parfum şcolăresc şi emoţia pe care o simţi numai când te aşezi după ceva timp în banca în care ai copiat, ai şuşotit în timpul în care un prof şi-a bătut gura să-ţi explice cum e cu regulile astea gramaticale la franceză, engleză (deh, am urmat proful uman!) sau când cu frică te-ai ridicat să răspunzi pentru o notă care să-ţi asigure o medie cât de cât bună. Ar fi fost o ocazie să-i mai vedem pe profi (probabil că mulţi nu mai predau acolo!). Sigur cu unii din ei te mai poţi vedea pe străzile oraşului, dar n-are acelaşi efect...N-are acelaşi farmec ca atunci când poveştile lor pe care ei şi le amintesc se leagă cu crâmpeiele noastre. Cât de hazliu ar fi fost... Cât de emoţionant! Şi mi-ar fi plăcut să mai stau la taclale cu unii profi pe care chiar i-am îndrăgit. Şi aş fi vrut să-i ştiu reuniţi pe toţi colegii indiferent cât de apropiată a fost relaţia cu ei. Eu mi-amintesc de toţi şi apropo...încă păstrez agenda cu amintiri scrise în minutele furate în timpul orelor (căci atunci venea subit inspiraţia pentru un fel de "stop pagina mea"). Nu ştiu dacă a fost vreun coleg din clasă care să nu-şi fi făcut această agendă cu amintiri, dar mă întreb câţi o mai au acum?? Eu sper că toţi au păstrat-o pentru că e ceea ce ne mai leagă unul de altul...Aaaaa si ca să nu devin melodramatică, încă ma sper că într-o zi o să ne vedem CU TOŢII chiar dacă nu vom păstra tradiţia celor 10, 20 ani ci va fi când ne vom regăsi care încotro. Virtual, aproape că i-am adunat, însă nimic nu se compară cu EMOŢIA trăită în clasa în care AI ÎNVĂŢAT!
Comentarii