Schimbările...

...era aşa de fericită. Îşi freca mîinile de emoţie ori de câte ori îşi amintea acel telefon. Şi povestea cu un entuziasm care îi exploda prin toţi porii feţei fiecare detaliu al fiecărei întâlniri. Îi era dragă persoană şi simţea cu un aer uşor naiv că această simpatie se întorcea ca înr-un cerc firesc la ea. Fiecare întâlnire era notată în agendă şi punea câte un x mare în dreptul ei ca să nu uite. Dacă cumva se nimerea o altă poveste în acelaşi timp o anula căci plăcerea anula interesele. Avea magica senzaţie că lumea îi era la picioare. Nimic nu era mai de preţ. Secundele treceau încet. Orele la fel. Lunile erau greu de suportat. Aştepta schimbarea. Simţea că avea să simtă un miros nou şi se lăsa îngrămădită tot mai puternic de rutina zilelor de până atunci. Entuziasm, plăcere, curaj, imprevizibil, noutate, emoţie, tentaţii - toate zvîrcoleau mintea junei care luase decizia schimbării. Nu era dorinţa ei sută la sută. Cumva se simţea mânată de o forţă nevăzută să rupă puţin din timpul cu care se obişnuise deja. Îi era şi teamă dar era şi cuprinsă de nerăbdarea asemeni celei trăită de un copil care trece de la grupa mare la primul an de şcoală...

Arc peste timp. Entuziasmul a pălit în negura rutinei mai dezbrăcată acum decât cea de dinaintea schimbării. Dorinţa schimbării a reapărut pentru că energia şi dorinţa de a fi în centrul clipelor fierbinţi descriu trăirile ei cotidiene. A căpătat un fel de indiferenţă în drumul acesta. E un vulcan gata să erupă dar nu încape în spaţiul în care îşi petrece timpul, marea majoritate a lui. E dincolo de o orientare sigură şi a început din nou să caute...