....femeia

Mi-e sufletul îngheţat şi visele într-o cupă închisă. Îmi desenez propria fiinţă pe o coală de hârtie. Câteva linii, un punct, ici colo o virgulă, trei cercuri şi nimic mai mult. Sunt prea banală şi fără nuanţă. Am riduri în trup şi linii pe faţă. Sunt îmbrăcată într-un val rece de mare şi mă acopăr cu umbra unui gând obsesiv despre pustiu. Sunt un curent, o răcitură, un ţurţur de gheaţă topit. Sunt o rază acoperită c-o ghirlandă de vise şi depresii. Sunt un buzunar rupt, o firmitură rătăcită într-un sertar deschis, sunt o picătură de bere răsuflată. Sunt un miros stins de neputinţe...

O simplă răsucire smulsă dintr-un impuls aruncat în ureche cu parfumul unui glas divin. Un telefon. O privire. Tu.

Sunt o aripă-n vânt, o petală albă, o rază acoperită de lumină. Sunt parfumul unei poveşti de iubire şi reţeta unei fericiri neatinse. Îmi desenez portretul în mii de nuanţe, în zeci de cuvinte, într-o visare şi un dans de speranţe. Am zâmbet în suflet, lumini pe chip şi un curcubeu de cuvinte cu care îţi descriu propria fiinţă. Miros de frezie şi parfum de prmăvară mi-e sufletul pătruns într-un cătun al unui vis pe care -l trăiesc fericită... Sunt un întreg. O adiere. Sunt un altar pe care îţi aşezi din când în când privirea pentru a-ţi regăsi timpul de iubit. Sunt o poezie, un cântec, o idee. Sunt o privire tandră şi jucăuşă deopotrivă. Sunt o cutie de globuri şi strălucesc la fiecare privire pe care mi-o arunci, la fiecare vorbă pe care mi-o şopteşti. Sunt un glas de copil şi o reverie de toamnă. Sunt aventura unei veri şi un şemineu luminat. Sunt zgomotul unor paşi sub geamul la care aştept să vii. Sunt cine vrei tu să fiu Sunt pentru că ai trezit în mine sclipirea unui vis, a unei poveşti.