Lumini şi umbre

Sunt o necunoscută. Mă ramnific într-o trestie de gânduri care-mi soarbe ultimele tăceri ale sufletului. Îmi dezbrac mintea de reprezentaţiile supreme ale unui film pe care l-am jucat după o prelungă aşteptare. Tresalt într-o mare de întrebări fără răspuns. Îmi desfac chipul în mii de bucăţi, neştiind încotro să-mi arunc visul. Transfigurată de fiecare clipă trecută, îmi ung timpul cu melancolii şi sugestii. Calc pe propria-mi umbră strivindu-i mersul agale. Arunc cu pietre în harta desenată cu idealuri şi rup bucăţi de hârtie din ea. Fac mingi creponate şi le ard la flacăra unui chibrit amuzant. Sunt strâmbă în lumina difuză a chibritului amuzant; oglinda râde ironic spre mine. Îmi inec ochii în apa stoarsă din proprii mei obraji şi mătur tristeţi şi amărăciuni născute din singurătăţi. O lumină îmi şterge chipul; îmi seacă lacrima în pustiul ameţit de priviri curioase. Trezesc un drum printre rătăcirile propriei fiinţe; fac o schiţă de zâmbet în gând. Îmbrac un nou spectacol; viaţa-mi devine scenă. Lumini îmi spală chipul şi sufletul îşi trage luciul peste el. Sunt eu, din nou; fericită când ei sclipesc prin mine.