Nu-i adevărat că oricine poate face meseria de PR. Tot mai mulţi tineri sunt atraşi de relaţiile publice, creându-mi sentimentul că se aderă aici pentru că e un domeniu lejer în care aşteptările lor pot fi aplicate mai uşor la realitatea zilelor noastre. Greşit! Nu oricine poate fi specialist în relaţii publice, aşa cum nici oricine nu poate fi ziarist chiar dacă îi place mult să scrie. România s-a adaptat repede cerinţelor pe care le impune acest copil nou adoptat din Occidentul mult mai cernit. E plăcut să te trezeşti în scurt timp ca o persoană adulată. E un adevărat răsfăţ să vezi cum compania ta câştigă într-o perioadă scurtă de timp un val puternic de clienţi. Dar, ce te faci, când publicul te adoră într-o efervescenţă maximă doar pentru un timp. Apoi, reintri în anonimatul zăpuşit de rutină.... E condiţia unui PR ieftin căci relaţiile publice adevărate presupun talent şi implicare profundă asupra subiectului, iar toate astea nasc strategiile unei imagini pe care compania ori propria ta persoană o câştigă pe un timp îndelungat. Aşa cum pentru meseria de ziarist nu este suficientă plăcerea de a scrie, aşa şi în relaţiile publice contează instinctul. A aplica nişte reguli tocite pentru examenele de licenţă e anapoda realităţii. Se ştie chiar că mulţi ziarişti talentaţi n-au urmat o facultate de profil; ei sunt născuţi cu un talent nativ pentru "vînătoarea" de ştiri. Au un miros specific pentru zonele fierbinţi, pentru subiectele ce pot deschide pagina unui ziar. Nu orice subiect are calitatea de ştire de ziar/tv. Facultatea le ordonează puţin mintea şi îi cuprinde într-o pânză de reguli. În rest, totul în meseria lor, ţine de talentul de a simţi ceea ce ceilalţi ar fi interesaţi să citească. Iar pentru PR e musai talentul de a simţi ceea ce poate fi preluat. Cu cât detaliul e mai semnificativ cu atât relaţia dintre PR şi ziarist e mai închegată şi, deci un câştig pentru imagine... E vorba, deci de talent şi implicare pentru ca strategiile aplicate să aibă suflet! E exact ca în viaţă; pui suflet în bucătărie, la pregătirea mesei de prânz, vor ieşi bucate alese sau aloci toată atenţia şi pasiunea de care eşti capabil unui lucru, atunci acel lucru va ieşi precum ţi-ai dorit. Altfel, e superficial, efemer şi lipsit de "acel ceva" pe care îl cauţi ca sa dea viaţă... PRul nu e atât de simplu pe cât pare!Nu-i adevărat că oricine poate face meseria de PR. Tot mai mulţi tineri sunt atraşi de relaţiile publice, creându-mi sentimentul că se aderă aici pentru că e un domeniu lejer în care aşteptările lor pot fi aplicate mai uşor la realitatea zilelor noastre. Greşit! Nu oricine poate fi specialist în relaţii publice, aşa cum nici oricine nu poate fi ziarist chiar dacă îi place mult să scrie. România s-a adaptat repede cerinţelor pe care le impune acest copil nou adoptat din Occidentul mult mai cernit. E plăcut să te trezeşti în scurt timp ca o persoană adulată. E un adevărat răsfăţ să vezi cum compania ta câştigă într-o perioadă scurtă de timp un val puternic de clienţi. Dar, ce te faci, când publicul te adoră într-o efervescenţă maximă doar pentru un timp. Apoi, reintri în anonimatul zăpuşit de rutină.... E condiţia unui PR ieftin căci relaţiile publice adevărate presupun talent şi implicare profundă asupra subiectului, iar toate astea nasc strategiile unei imagini pe care compania ori propria ta persoană o câştigă pe un timp îndelungat. Aşa cum pentru meseria de ziarist nu este suficientă plăcerea de a scrie, aşa şi în relaţiile publice contează instinctul. A aplica nişte reguli tocite pentru examenele de licenţă e anapoda realităţii. Se ştie chiar că mulţi ziarişti talentaţi n-au urmat o facultate de profil; ei sunt născuţi cu un talent nativ pentru "vînătoarea" de ştiri. Au un miros specific pentru zonele fierbinţi, pentru subiectele ce pot deschide pagina unui ziar. Nu orice subiect are calitatea de ştire de ziar/tv. Facultatea le ordonează puţin mintea şi îi cuprinde într-o pânză de reguli. În rest, totul în meseria lor, ţine de talentul de a simţi ceea ce ceilalţi ar fi interesaţi să citească. Iar pentru PR e musai talentul de a simţi ceea ce poate fi preluat. Cu cât detaliul e mai semnificativ cu atât relaţia dintre PR şi ziarist e mai închegată şi, deci un câştig pentru imagine... E vorba, deci de talent şi implicare pentru ca strategiile aplicate să aibă suflet! E exact ca în viaţă; pui suflet în bucătărie, la pregătirea mesei de prânz, vor ieşi bucate alese sau aloci toată atenţia şi pasiunea de care eşti capabil unui lucru, atunci acel lucru va ieşi precum ţi-ai dorit. Altfel, e superficial, efemer şi lipsit de "acel ceva" pe care îl cauţi ca sa dea viaţă... PRul nu e atât de simplu pe cât pare!
Comentarii