Vara e pe sfârşite. Uneori am senzaţia că abia trebuie să vină. Alteori, mi-e greu să cred ca a trecut. Mănânc o felie de pepene roşu şi savurez încă vara. Îmi ung o felie de pâine neagră cu salată de vinete şi simt în stomac sfîrşitul de august. Regret din nou că arzătorul meu anotimp m-a alergat prea repede şi nu l-am simţit cum îmi plănuisesc la fiecare final de iarnă. Doar două săptămâni şi fila lui august din calendar va cădea. Doar câteva zile.... Timpul trece înfiorător de repede. În copilărie, verile erau lungi căci, pe la sfîrşit de august, abia aşteptam 15 septembrie. Mi se făcea un fel de dor de şcoală... Astăzi, e iunie şi multe prea repede, copiii se întorc din nou în bănci. E a acelaşi timp, aceeaşi perioadă, dar parcă, fără voia noastră, ne scurgem mai repede. Cu atît mai mult celebrul dicton "Trăieşte clipa!" îmi pare mai potrivit acum. Trăim prea repede că e păcat să nu simţim şi noi mai puternic ceea ce viaţa ne oferă. Îmi propun, nu ca o promisiune, căci astea au un uşor iz de minciună, ci ca un gînd liniştitor să am timp mai mult şi pentru toamnă. Poate că, în felul ăsta o însor cu vara şi nu o va mai fugări cu atîta dumănie....
Comentarii