Habar n-are...

M-am gândit intens sau doar a fost o chestie spontană la primii pași pe care un tînăr cu talent sau cu niscaiva înclinație spre un atare domeniu îi are de făcut. Habar n-are săracul pe unde să calce. Habar n-are bietul de el cît are de tras și cîte frustrări și ruperi de coate, până cînd să ajungă să i se ceară la rîndul lui sfatul pentru un alt început de drum. Habar n-are săracul cîte deziluzii topite în lacrimi nu va umple sufletul său curat și câte speranțe nu-și va construi la fiecare chemare spre o primă construcție. Habar n-are că talentul e de fapt el și că, fără ei, ceilalți din jur, nu prea are sorți de izbândă. Habar n-are câtă zbatere va fi și cît de greu îi va fi începutul. Habar n-are de câte încurajări are nevoie ca să nu renunțe și să facă orice altceva doar-doar va avea un ban în buzunar. Habar n-are câtă trudă e în spatele unui talent până când acesta se șlefuiește, până când acesta capătă conturul unei personalități. Habar n-are că, trezit peste noapte în mulțime și aclamat, nu înseamnă decît o iluzie necoaptă și alterată înainte de vreme. Habar n-are săracul câtă mizerie umană va îndura până când talentul său va căpăta raze. Habar n-are că, abia atunci, după drumul acela sinuos, va fi Cineva, va putea trăi, nu în liniște și netulburat, ci într-o lină armonie cu propriul talent, împăcat cu sufletul care n-a acceptat să-și "vândă" calitățile pe te miri ce mod de trai...

Comentarii