Viața merge înainte! Asta ne spunem ori de câte ori trecem printr-un obstacol, când socotim o înfrângere. Viața nu se oprește la dezamăgirile pe care le primești. Soarele strălucește în continuare pe cer chiar dacă sufletul tău e pălit de umbre. Blocurile au același număr chiar dacă atunci îți par mai gri decît ieri. Copacii completează în continuare peisajul verde din fața ochilor iar lacrimile tale sunt suficiente pentru a-i hrăni. Suntem goi, cu privirile într-o prăpastie! Momentele de cădere sunt inevitabile. Fără durere, nu am simți gustul plăcerii. Victoria, bucuria nu ar avea miros fără eșecuri. Lecțiile de viață nu ar fi la fel de eficiente fără o palmă primită aspru peste obraz! Cu toții trăim momente dificle, dar nu toți le depășim la fel. Unii au tăria să le depășească cu lejeritate, alții preferă gestul fatal. Luate ca niște exerciții ale vieții, ele condimentează bagajul experienței tale. Viața rămâne, chiar și așa, frumoasă, pentru că Dumnezeu are grijă să dea fiecărui om care luptă puterea de a nu-și frânge aripile. Starea de disconfort și nesiguranță pe care o simți când aluneci într-o poveste deloc limpede e grea. Într-un fel reacționezi la prima experiență dureroasă, altfel vezi lucrurile cînd ai mai pășit în odăi cu pereți nesiguri. Taina vieții e tocmai soluția pe care o găsești pentru a ieși din labirintul încurcat al momentului în care te afli. Dacă rezultatul coincide cu cel de la ultima pagină, plăcerea este egală cu fericirea pe care o presupune idealul vieții.
Comentarii