Fiecare zi ne este dată ca să învățăm ceva. Într-o oră poți deveni un pic mai înțelept decât erai datorită unei fraze pe care unul mai deștept ca tine ți-a zis-o într-o oarecare discuție căreia tu chiar i-ai dat importanță sau unor căutări finalizate cu descoperiri remarcabile. Și dacă o zi ne face mai plini de suflet, de minte, vă închipuiți ce-ți poate oferi un anotimp întreg? Cât de întregi și plini ar trebui să fim după trei luni de soare sau alte trei de alb imaculat! Câtă înțelepciune ar trebui să avem! Fiecare poveste trăită în fiecare zi e încă o treaptă spre muntele suprem. Vara aceasta, a trecut pentru mine, din nou repede și trepidant deși nu am mai fost prinsă în activități presante. Nu am vrut. Mi-am programat o perioadă mai liniștită cu orice risc. Chiar și cu acela, ca acum, mai spre toamnă, să aștept ziua de leafă:)) Mă rog, de șomaj, mai nou! Toate ni se întâmplă în viață cu un scop și scopul general valabil e ca să învățăm din toate cîte ceva. Vara asta, m-am distrat. Am avut alături persoane dragi și am profitat la maximum de prezența lor. Am avut și de sărbătorit și din păcate, am pierdut definitiv și doi oameni din familie. Asta e trist indiferent cât de rece sau caldă a fost relația cu rudele... În fine, vara aceasta, am tras niște concluzii, am făcut niște analize încercând să-mi dau seama unde mă aflu. M-am bucurat de o continuitate a proiectului drag sufletului meu, început anul trecut, prin care copiii învață să fie ziariști. Entuziasmul lor molipsitor și energia lor creatoare te înnobilează! Am ascultat până la epuizare "Vara, nu dorm" sau "Euphoria"(app, pentru prima dată după câțiva ani în care piesa câștigătoare la Eurovision e atât de difuzată). Am fost și la televizor, deși apariția pe sticlă e ultimul lucru pe care mi-l doresc în viața asta:)). Am văzut, în sfîrșit, vara aceasta, cum răsare soarele la malul mării. E un moment sublim de poezie, amestecat cu pofta de a iubi. A fost o vară în care am dat, mai mult ca oricând, paginile timpului înapoi, încercând să fac o radiografie a celor trăite și un fel de prefață pentru ceea ce va urma. E clar că nu știu ce va fi, dar cert e că am vise. Urăsc să spun că am planuri pentru că îmi dă senzația că planul râmâne la stadiul ăla! Am câteva puncte de sprijin, dar tot îmi vine să le verific de cîteva ori pe zi. Am însă și speranța că toamna adună ce ai semănat vara, iar eu am aruncat pe holda mea gânduri, vise, amintiri, speranțe. Poate că, împletindu-le voi face o nouă cunună care-mi va scoate chipul la lumină.
Comentarii